Cand aveam 14 ani eram fan Michael Jackson. Febra cea mai mare a tinut cam un an, an in care am respirat Michael Jackson.
Pe atunci nu ma interesa nimic din viata lui privata, acuzatiile din presa ajungeau oricum mai greu la noi, mijloace de informare erau foarte putine.
Apoi m-am indepartat de el, i-am ascultat albumele urmatoare, dar, din diverse motive, tot neinformata am ramas in privinta vietii lui personale.
Acum moartea lui m-a afectat foarte tare. Am inceput sa il reascult si din una in alta, desi nu am vrut neaparat, am inceput sa aflu diverse despre omul Michael Jackson. Preocuparea a devenit obsesie, si astfel am aflat foarte multe. M-am uitat la interviuri cu el, la documentare pro si contra, pentru ca am vrut sa aflu adevarul si sa il cunosc si altfel decat prin muzica lui. Am fost atenta la fiecare cuvant, fiecare gest, ton al vocii, fiecare expresie din timpul interviurilor. Am vrut sa intru in pielea lui si fara sa vreau m-am identificat cu el. Astfel ca am trecut prin adevarate momente de panica, am simtit amenintari din toate partile, frica de moarte, teama unui pericol iminent pe care sa nu il pot controla. La un moment dat m-a bantuit imaginea unui copil nevinovat batut de oamenii rai si mari zacand pe jos pana la moarte. Din pacate, eu doar mi-am imaginat si am simtit doar in masura in care mi-a permis imaginatia, dar el cred ca chiar a trecut prin aceste stari duse la extrem. Si cum altfel sa se fi intamplat atunci cand toata bunatatea, inocenta, tot frumosul din suflet s-a intoars impotriva lui sub chipul mortii si al deznadejdii. Si toate astea pentru ce? Pentru bani. Astfel ca l-am vazut pe Michael ca pe un copil neajutorat care striga plangand dupa cineva care sa il ajute sa treaca mai departe. Si cine nu ar fi facut-o? Momentul asta mi-a fost cel mai greu, mi-a declansat tendinte autodistructive, nu am mai putut sa mananc, ba chiar am baut si am fumat destul de mult. M-am simtit si eu neajutorata si lovita din toate partile, desi loviturile au insemnat doar ingrozitoarea dezamagire fata de aceasta lume in care traim si care ii pedepseste mai degraba pe cei care nu merita. Tot povestea lui m-a scos din aceasta stare. incercand sa ma pun in locul lui, am realizat ca mie mi-ar fi fost foarte greu sa suport, insa el a reusit sa reziste. Asa ca m-am simtit si eu mai puternica. Daca inainte il vedeam un copil firav si neajutorat care nu poate sa isi faca dreptate din cauza slabiciunii pe care i-o confera un suflet atat de bun, am reusit sa il vad ca pe un luptator. Tot din interviuri am vazut ca desi era devastat a putut sa vorbeasca foarte clar si coerent despre situatia lui, si-a expus punctul de vedere foarte simplu si direct. Nu stiu de unde a mai gasit puterea asta, dar a gasit-o. (declaratia lui dupa proces aici – http://www.youtube.com/watch?v=IpL4QRzRZOA )
Chiar era nevoie ca societatea sa il pedepseasca atat de tare pentru succesul si talentul lui? Chiar nu se putea putin respect macar pentru talentul lui iesit din comun, daca nu pentru omul deosebit care a fost?
Chiar trebuia hartuit, acuzat in toate felurile, batut si chinuit de politie?
Chiar trebuia sa i se atace singura modalitate care il facea sa se simta bine? Aceea de a aduce putina fericire in vietile unor copii, multi dintre ei pe moarte? Cand s-a mai vazut cineva care sa faca atat de multe pentru copii? Nederland si in primul rand afectiunea cu care trata acesti copii. El a explicat foarte clar ca el nu a avut copilarie, ca mai tot timpul a trebuie sa inregistreze, era in turneu, ca nu a avut timp sa se joace si asta este principalul motiv pentru care le face acum, pentru ca intr-un fel retraieste copilaria. Dar cuvintele lui parca trec neazite. Si oamenii indiferent ce li s-ar spune, aud tot ce vor ei. Rusine!
Ce este asa de greu de crezut in faptul ca Lisa Marie Presley a fost indragostita de el si ca au avut o viata sexuala? Chiar trebuia sa ne arate pula ca sa fim convinsi ca are? (aici este un interviu in 5 parti cu el si Lisa Marie – http://www.youtube.com/watch?v=paMQXQzsJbc)
Ce este asa de greu de crezut ca a avut vitiligo? In timp ce el a suferit pentru aceasta boala care i-a afectat imaginea de sine, chiar trebuia sa fie suspectat ca si-a facut el ceva, o magie si s-a albit? Daca exista o astfel de metoda, de ce nu s-a auzit nimic de ea? Ar fi fost o inventie a stiintei, nu? Sau cum? A fost descoperita doar pentru el? Ridicol! (aici este un interviu cu make-up artist-ul lui – http://www.youtube.com/watch?v=jl11uycidpY – si poze cade dovedesc ca a avut aceasta boala – http://www.youtube.com/watch?v=9SUwwJYD6aI)
Nu Michael Jackson a inventat operatiile estetice. A recunoscut ca si-a facut operatii la nas. De ce este atat de blamat acest lucru cand aproape toate vedetele fac asta? De ce la el este mai altfel? Dar nimeni nu isi aduce aminte ca a fost ars pe fatza in timpul unui concert si au trebuit atunci operatii estetice de refacere.
Ce este atat de greu de crezut ca a fost un tata bun? Eu cred ca a fost un tata extraordinar chiar. In video se vede foarte clar ca copiii il iubeau si erau foarte apropiati de el. O singura intamplare ilustreaza foarte bine hartuiala continua la care a fost supus. Cand, din entuziasm si iubire pentru fani a vrut sa le arate copilul si l-a scos putin peste balcon. 2 secunde. Atunci a fost acuzat ca a vrut sa isi arunce copilul peste balcon. Ce stupid! A mai fost acuzat ca nu si-a lasat copiii sa urmeze o scoala normala, dar cu totii stim ca pericolul rapirii lor era foarte mare.
S-a gandit ceva la presiunea care ii apasa pe umeri? La faptul ca nu a putut sa traiasca normal? Nu a putut sa iasa pe strada niciodata singur. Ingrozitor!
Si cu toate astea, el a continuat sa fie bun si sa nu arunce in nimeni cu noroi, nici macar in cei care i-au facut rau intentionat. A incercat sa isi pastreze calmul si sa fie stapan pe situatie. Nu i-a fost iertata nici macar o usoara enervare, desi era foarte indreptatit sa se enerveze, sa urle, sa injure, sa blameze… Dar e a preferat si a reusit sa isi pastreze conduita, modestia si naturaletea. Felicitari! Insa raul trebuia sa iasa pe undeva, asa ca si-a facut rau singur. A fost incapabil sa faca rau altora dar lui si-a facut cu varf si indesat. Dependenta de calmante, anorexia, oare ce sa insemne?
Voi, cei care l-ati acuzat l-ati omorat. Cum mai puteti sa dormiti noaptea stiind ca ati facut rau unui om atat de pur si frumos? Vina voastra e cu atat mai mare cu cat el merita respect din doua parti, odata pentru omul Michael Jackson, si apoi pentru talentul Michael Jackson.
Sa speram ca toate nenorocirile din viata lui au fost rasplatite cumva, ca a primit si sentimente frumoase. Si cred ca ele au venit in primul rand de la copiii pe care a apucat sa ii faca fericiti, si apoi din partea fanilor, care l-au iubit sincer.
Asa cum spune fratele lui, Jerome, MICHAEL JACKSON WAS A GIFT!
Cateva materiale interesante ar fi:
- interviu Oprah Winfrey – 8 parti – http://www.youtube.com/watch?v=_JbMUHcH0QE
- documentar Martin Bashir – Living with Michael Jackson – 9 parti – http://www.youtube.com/watch?v=m7RDCDLLIm8 . Acest material a fost special construit pentru a il pune pe Michael intr-o lumina falsa. Dar a existat si materialul propriu al lui Michael, cel filmat cu camerele proprii. Documentarul lui Bashir nu trebuie fi vazut fara a fi urmat de acesta: Living with Michael Jackson Take Two – http://www.youtube.com/watch?v=xvhwWDCV9Bo
- interviu cu fratele lui Jermaine Jackson, dupa moarte: http://www.michaeljackson.ro/mjr/-1418-/Funeraliile-lui-Michael-Jackson-vor-avea-loc-pe-7-iulie,-in-Los-Angeles
- melodii pe care nu le stiam:
Little Susie – http://www.youtube.com/watch?v=0Agav3xvGYk
Whatever Happens – http://www.youtube.com/watch?v=UnkZvILD7EQ (cu Santana)
Cand aveam 14 ani eram fan Michael Jackson. Febra cea mai mare a tinut cam un an, an in care am respirat Michael Jackson.
Pe atunci nu ma interesa nimic din viata lui privata, acuzatiile din presa ajungeau oricum mai greu la noi, mijloace de informare erau foarte putine.
Apoi m-am indepartat de el, i-am ascultat albumele urmatoare, dar, din diverse motive, tot neinformata am ramas in privinta vietii lui personale.
Acum moartea lui m-a afectat foarte tare. Am inceput sa il reascult si din una in alta, desi nu am vrut neaparat, am inceput sa aflu din ce in ce mai multe despre omul Michael Jackson. Read the rest of this entry »
