in iarba

decembrie 11, 2009

zarva din jurul nostru nu permitea niciunui cuvant de-al meu sa ajunga la tine. m-am apropiat de urechea ta si ti-am soptit ceva banal. am atins din greseala sau nu, pielea ta fina si fara sa constientizez, te-am sarutat pe obraz. m-am infruptat din el ca dintr-un fruct proaspat, racoros si dulceag. mi-ai raspuns cu acelasi gest repetat. un sentiment de eliberare m-a deconectat de la realitate si m-a facut sa ma simt fara greutate. am plutit astfel undeva departe de tine, dar cu tine in acelasi timp, pentru ca oricat de mare ar fi fost distanta, sufletele noastre erau aproape lipite. fara nici un efort, ne-am regasit, am plutit apoi impreuna, am crescut unul intr-altul pana cand nu am mai stiut ce e al meu si ce al tau. cine sunt eu si cine esti tu, daca te iubesc pentru ceea ce nu sunt si te urasc pentru ceea ce sunt. obrazul tau nu imi mai emana aceeasi prospetime, sarutul tau nu imi mai dadea aceeasi putere. am simtit ca ma sufoc si te sufoc si pe tine in acelasi timp.

acum stau intinsa in iarba, privesc cerul, zambesc, si vreau sa nu imi mai pese. nu stiu daca am sa iti mai soptesc ceva la ureche, tie sau altcuiva. sau o fi posibil sa ne iubim fara sa ne amestecam asa tare?

Dialog dintr-un film de dragoste:

- Let’s make love!

- Mmmm…  I don’t want  neither of us to be a sextoy. You are more than a pussy.

- Ok,  but I can’t stop my pussy wanting you.

- First I like your brain, then your pussy.

-  I am my pussy too. I love her!

- Me too! But you’re like a sister to me.

- I wish to be twins and fuck intrauterine.

- Here’s a bench. I’ll stay here.

- I’ll go and dream about our intrauterine fuck.

ai plecat

iulie 31, 2009

ai plecat si mi-ai facut cadou de despartire un zambet mai evident si mai prelungit decat de obicei. el o sa imi ajunga sper, suficient timp. o sa fie cel care ma va ajuta sa ma descurc cu pulsiunile mortii. suna infricosator, dar ele  dau gust vietii. nu stiu unde ai sa pleci, dar m-am hotarat sa plec si eu. nu pot sa imi inlatur gandul ca e posibil, 1% sa ne alegem aceeasi destinatie. poate ne intalnim undeva intre 2 pulsiuni.

Cand aveam 14 ani eram fan Michael Jackson. Febra cea mai mare a tinut cam un an, an in care am respirat Michael Jackson.
Pe atunci nu ma interesa nimic din viata lui privata, acuzatiile din presa ajungeau oricum mai greu la noi, mijloace de informare erau foarte putine.
Apoi m-am indepartat de el, i-am ascultat albumele urmatoare, dar, din diverse motive, tot neinformata am ramas in privinta vietii lui personale.
Acum moartea lui m-a afectat foarte tare. Am inceput sa il reascult si din una in alta, desi nu am vrut neaparat, am inceput sa aflu diverse despre omul Michael Jackson. Preocuparea a devenit obsesie, si astfel am aflat foarte multe. M-am uitat la interviuri cu el, la documentare pro si contra, pentru ca am vrut sa aflu adevarul si sa il cunosc si altfel decat prin muzica lui. Am fost atenta la fiecare cuvant, fiecare gest, ton al vocii, fiecare expresie din timpul interviurilor. Am vrut sa intru in pielea lui si fara sa vreau m-am identificat cu el. Astfel ca am trecut prin adevarate momente de panica, am simtit amenintari din toate partile, frica de moarte, teama unui pericol iminent pe care sa nu il pot controla. La un moment dat m-a bantuit imaginea unui copil nevinovat batut de oamenii rai si mari zacand pe jos pana la moarte. Din pacate, eu doar mi-am imaginat si am simtit doar in masura in care mi-a permis imaginatia, dar el cred ca chiar a trecut prin aceste stari duse la extrem. Si cum altfel sa se fi intamplat atunci cand toata bunatatea, inocenta, tot frumosul din suflet s-a intoars impotriva lui sub chipul mortii si al deznadejdii. Si toate astea pentru ce? Pentru bani. Astfel ca l-am vazut pe Michael ca pe un copil neajutorat care striga plangand dupa cineva care sa il ajute sa treaca mai departe. Si cine nu ar fi facut-o? Momentul asta mi-a fost cel mai greu, mi-a declansat tendinte autodistructive, nu am mai putut sa mananc, ba chiar am baut si am fumat destul de mult. M-am simtit si eu neajutorata si lovita din toate partile, desi loviturile au insemnat doar ingrozitoarea dezamagire fata de aceasta lume in care traim si care ii pedepseste mai degraba pe cei care nu merita. Tot povestea lui m-a scos din aceasta stare. incercand sa ma pun in locul lui, am realizat ca mie mi-ar fi fost foarte greu sa suport, insa el a reusit sa reziste. Asa ca m-am simtit si eu mai puternica. Daca inainte il vedeam un copil firav si neajutorat care nu poate sa isi faca dreptate din cauza slabiciunii pe care i-o confera un suflet atat de bun, am reusit sa il vad ca pe un luptator. Tot din interviuri am vazut ca desi era devastat a putut sa vorbeasca foarte clar si coerent despre situatia lui, si-a expus punctul de vedere foarte simplu si direct. Nu stiu de unde a mai gasit puterea asta, dar a gasit-o. (declaratia lui dupa proces aici – http://www.youtube.com/watch?v=IpL4QRzRZOA )
Chiar era nevoie ca societatea sa il pedepseasca atat de tare pentru succesul si talentul lui? Chiar nu se putea putin respect macar pentru talentul lui iesit din comun, daca nu pentru omul deosebit care a fost?
Chiar trebuia hartuit, acuzat in toate felurile, batut si chinuit de politie?
Chiar trebuia sa i se atace singura modalitate care il facea sa se simta bine? Aceea de a aduce putina fericire in vietile unor copii, multi dintre ei pe moarte? Cand s-a mai vazut cineva care sa faca atat de multe pentru copii? Nederland si in primul rand afectiunea cu care trata acesti copii. El a explicat foarte clar ca el nu a avut copilarie, ca mai tot timpul a trebuie sa inregistreze, era in turneu, ca nu a avut timp sa se joace si asta este principalul motiv pentru care le face acum, pentru ca intr-un fel retraieste copilaria. Dar cuvintele lui parca trec neazite. Si oamenii indiferent ce li s-ar spune, aud tot ce vor ei. Rusine!
Ce este asa de greu de crezut in faptul ca Lisa Marie Presley a fost indragostita de el si ca au avut o viata sexuala? Chiar trebuia sa ne arate pula ca sa fim convinsi ca are? (aici este un interviu in 5 parti cu el si Lisa Marie – http://www.youtube.com/watch?v=paMQXQzsJbc)
Ce este asa de greu de crezut ca a avut vitiligo? In timp ce el a suferit pentru aceasta boala care i-a afectat imaginea de sine, chiar trebuia sa fie suspectat ca si-a facut el ceva, o magie si s-a albit? Daca exista o astfel de metoda, de ce nu s-a auzit nimic de ea? Ar fi fost o inventie a stiintei, nu? Sau cum? A fost descoperita doar pentru el? Ridicol! (aici este un interviu cu make-up artist-ul lui – http://www.youtube.com/watch?v=jl11uycidpY – si poze cade dovedesc ca a avut aceasta boala – http://www.youtube.com/watch?v=9SUwwJYD6aI)
Nu Michael Jackson a inventat operatiile estetice. A recunoscut ca si-a facut operatii la nas. De ce este atat de blamat acest lucru cand aproape toate vedetele fac asta? De ce la el este mai altfel? Dar nimeni nu isi aduce aminte ca a fost ars pe fatza in timpul unui concert si au trebuit atunci operatii estetice de refacere.
Ce este atat de greu de crezut ca a fost un tata bun? Eu cred ca a fost un tata extraordinar chiar. In video se vede foarte clar ca copiii il iubeau si erau foarte apropiati de el. O singura intamplare ilustreaza foarte bine hartuiala continua la care a fost supus. Cand, din entuziasm si iubire pentru fani a vrut sa le arate copilul si l-a scos putin peste balcon. 2 secunde. Atunci a fost acuzat ca a vrut sa isi arunce copilul peste balcon. Ce stupid! A mai fost acuzat ca nu si-a lasat copiii sa urmeze o scoala normala, dar cu totii stim ca pericolul rapirii lor era foarte mare.
S-a gandit ceva la presiunea care ii apasa pe umeri? La faptul ca nu a putut sa traiasca normal? Nu a putut sa iasa pe strada niciodata singur. Ingrozitor!
Si cu toate astea, el a continuat sa fie bun si sa nu arunce in nimeni cu noroi, nici macar in cei care i-au facut rau intentionat. A incercat sa isi pastreze calmul si sa fie stapan pe situatie. Nu i-a fost iertata nici macar o usoara enervare, desi era foarte indreptatit sa se enerveze, sa urle, sa injure, sa blameze… Dar e a preferat si a reusit sa isi pastreze conduita, modestia si naturaletea. Felicitari! Insa raul trebuia sa iasa pe undeva, asa ca si-a facut rau singur. A fost incapabil sa faca rau altora dar lui si-a facut cu varf si indesat. Dependenta de calmante, anorexia, oare ce sa insemne?
Voi, cei care l-ati acuzat l-ati omorat. Cum mai puteti sa dormiti noaptea stiind ca ati facut rau unui om atat de pur si frumos? Vina voastra e cu atat mai mare cu cat el merita respect din doua parti, odata pentru omul Michael Jackson, si apoi pentru talentul Michael Jackson.
Sa speram ca toate nenorocirile din viata lui au fost rasplatite cumva, ca a primit si sentimente frumoase. Si cred ca ele au venit in primul rand de la copiii pe care a apucat sa ii faca fericiti, si apoi din partea fanilor, care l-au iubit sincer.
Asa cum spune fratele lui, Jerome, MICHAEL JACKSON WAS A GIFT!
Cateva materiale interesante ar fi:
- interviu Oprah Winfrey – 8 parti – http://www.youtube.com/watch?v=_JbMUHcH0QE
- documentar Martin Bashir – Living with Michael Jackson – 9 parti – http://www.youtube.com/watch?v=m7RDCDLLIm8 . Acest material a fost special construit pentru a il pune pe Michael intr-o lumina falsa. Dar a existat si materialul propriu al lui Michael, cel filmat cu camerele proprii. Documentarul lui Bashir nu trebuie fi vazut fara a fi urmat de acesta: Living with Michael Jackson Take Two – http://www.youtube.com/watch?v=xvhwWDCV9Bo
- interviu cu fratele lui Jermaine Jackson, dupa moarte: http://www.michaeljackson.ro/mjr/-1418-/Funeraliile-lui-Michael-Jackson-vor-avea-loc-pe-7-iulie,-in-Los-Angeles
- melodii pe care nu le stiam:
Little Susie – http://www.youtube.com/watch?v=0Agav3xvGYk
Whatever Happens – http://www.youtube.com/watch?v=UnkZvILD7EQ (cu Santana)

Cand aveam 14 ani eram fan Michael Jackson. Febra cea mai mare a tinut cam un an, an in care am respirat Michael Jackson.

Pe atunci nu ma interesa nimic din viata lui privata, acuzatiile din presa ajungeau oricum mai greu la noi, mijloace de informare erau foarte putine.

Apoi m-am indepartat de el, i-am ascultat albumele urmatoare, dar, din diverse motive, tot neinformata am ramas in privinta vietii lui personale.

Acum moartea lui m-a afectat foarte tare. Am inceput sa il reascult si din una in alta, desi nu am vrut neaparat, am inceput sa aflu din ce in ce mai multe despre omul Michael Jackson. Read the rest of this entry »

pot sa te sarut?!

iunie 16, 2009

mai iei o bere, mai un vinisor, mai faci o gluma, un dans, o portie de paranoia… si uite asa trece timpul pe nisip langa mare.

un barbat bine se indreapta catre ea. ii zambeste, ii spune cum il cheama. pare ca stie foarte bine ce vrea si cum sa o spuna ca sa nu para nici nesimtit, nici insistent, nici insensibil… Interesul lui ii activeaza ei paranoia si lipsa propriei valori. Astfel ca:

Ea: nu pe mine ma cauti, sunt atatea fete pe plaja, ai gresit, nu la mine voiai sa vii

El: ba da, chiar pe tine. esti tare draguta

Ea: ti se pare, oricum nu te cred

El: nu se poate sa nu ma crezi, ce interes as avea sa mint?

Ea: probabil ca vrei sa te imperechezi in seara asta, dar eu nu vreau.

El: asta nu ma incomodeaza prea tare.

Ea: nu cred ca ma placi, doar te joci

El: esti nebuna!

Ea: dar ma tratez!

El: si eu, mi-a recomandat doctorul o bere pe zi si un mojito. asa ca in fiecare seara imi preapar un mojito asa: zdrobesc cateva fruze de menta in pahar, torn 20 ml suc de lime, le amestec cateva minute apoi adaug 20 ml sirop zahar brun, 50 ml rom si gheata pisata. adaug apa minerala sau sifon si o servesc cu fruze de menta.

Ea picase deja doborata de incercarea esuata de a intelege si a pastra firul logic al retetei.

El: de ce ai picat?

Ea ridicandu-se: m-ai ametit si mai tare

Ea: si dupa ce prepari mojito asta, faci sex?

El: nu, eu niciodata nu fac sex. doar dragoste

Ea se porneste pe un dat din cap in ritm rock, desi muzica era mult mai blanda.

El: stii ce as vrea acum? sa te sarut! as face-o fara sa iti spun, dar sunt bine crescut

Ea: si ce faci acum, imi ceri voie?

Buzele lui groase si rosii se apropie incet si ea accepta sarutul fara ezitare. Amandorura le place, astfel ca nu se prefigureaza deloc ideea unui sfarsit. autocontrolul o smulge pe ea din buzele ca meduzele.

Ea: Gata! E prea mult! Pa!

El: hai sa iti cumpar o cafea

Ea: nu accept

El: atunci ne cumparam reciproc cate ceva de baut

Ea: nu mai am decat 2 lei si oricum UN SARUT ASA DE PASIONAL E PREA MULT PENTRU MINE!

under the grounds

iunie 10, 2009

So come find me, my darling one
I’m down to the grounds, the very dregs
Ah, here she comes, blocking the sun
Blood running down the inside of her legs
The moon in the sky is battered and mangled
bAnd the bells from the chapel go jingle-jangle

(Do you love me? – Nick Cave and The Bad Seeds)

din credinta ca frumusetea nu sta la suprafata, mi-a placut sa scormonesc in gunoi in speranta ca voi gasi un nucleu neinfectat. o vreme, asta a fost ratiunea mea de a trai.

mi-am ascutit unghiile si am ramat printre maldarele de imputiciuni. supraeul imi spunea ca nu am sa gasesc nimic, dar nu am renuntat. virmii mi s-au incolacit pe degete, putrefactia mi-a mancat portiuni de piele, rani din care s-au hranit mustele si paienjenii. corpul meu nu prea mai era al meu, ci casa unei largi varietati de vietuitoare, aparent inofensive. un soricel m-a locuit, imi mergea pe sub piele si din loc in loc imi facea mici umflaturi. nu am putut sa il dau afara, imi era simpatic.

am sapat mult in gunoi dupa nestemate, ani in sir. cand in sfarsit am ajuns la nucleu, a fost o adevarata fericire. mi se adeverisera toate asteptarile, imi invinsesem supraeul. toate bubele deschise, sangele scurs, totul meritase. adevarata nestemata exista acolo unde ma asteptam. am luat-o in palme, am sarutat-o, am trait cu aceasta fericire ceva timp, dar entuziasmul meu a scazut odata cu timpul pentru ca nestemata mea nu era una veritabila, ci doar se voia a fi. s-a mintit atat de mult ca mizeria nu o atinsese, incat a fost usor sa ma faca si pe mine sa o vad veritabila.

m-am simtit intr-o lume a nebuniei, a trebuit sa plec. nu am incercat sa te fac sa intelegi ca minciuna nu duce nicaieri si ca omoara speranta de a simti autentic si simplu. ai interpretat plecarea mea ca pe o tradare si nu ai stiut ca a trebuit sa imi las sangele sa curga, sa imi smulg inima si sa o pun la loc, sa urlu asa inabusit cum pot eu, sa imi tarasc corpul chinuit catre ceva ce nu doar parea a fi, ci chiar era.  acesta lume nu mi-a adus niciodata o exaltare prea mare, nici entuziasm iesit din comun, ba chiar mi-a mentinut o tristete ascunsa si prezenta continuu ca un fel de paznic.

deocamdata aici pot eu sa traiesc. corpul mi-e slabit. aici iubirile nu sunt atat de intense, dar nici dezamagirile nu ma coplesesc.

footsie

iunie 3, 2009

sentimentul de intimitate pe care mi-l dadea straduta ingusta cu cladiri vechi si ferestre inalte, nu facea decat sa imi sporeasca nerabdarea de a ajunge la tine. cioc cioc la usa, my heart beats like a drum. mi-ai deschis si te-ai grabit sa te intorci in pat. iti pregatisem niste prajiturele. nici nu stiu cum am reusit sa nu rastorn tava grabita si eu sa ajung langa tine.

Read the rest of this entry »

supraeu

mai 5, 2009

te-am intrebat daca nu vrei sa fii Supraeul meu… nu ai raspuns nimic, dar nu cred ca vrei sa fii.  Supraeul in general e un personaj negativ, neplacut. desi s-ar putea sa vrei, daca iti face placere sa ma tii in zgarda, daca poti sa fii sadic. Supraeul meu e sadic, ceea ce inseamna ca eu sunt masochista… ceea ce inseamna ca impreuna suntem sado-maso. ma rog… cine nu e sado-maso in ziua de azi? doar e criza, nu?

dar cum o fi sa ai un Supraeu bun? sa te lase sa fii liber. ma gandesc ca e sanatos, plictisitor si periculos.

dar nu te-am intrebat daca vrei sa fii tu Se-ul meu. nu am curaj. Se-ul este un personaj sensibil, emotiv, acolo sta iubirea.  este ca si cum te-as intreba daca nu vrei tu sa fii iubirea mea si nu imi permit asta. as vrea, dar nu pot, daca ma respingi? eu cu ce mai raman?

hai sa mai ascultam niste muzica impreuna, scumpul meu prieten, orice ai fi tu! Noroc!

un zambet rezolva multe

aprilie 25, 2009

Cum sa ma lasi singura tocmai atunci cand am cea mai mare nevoie de tine? Cum sa ma lasi sa ma descurc singura atata timp cat eu sunt atat de neajutorata si am nevoie sa ma sustii si sa suferi impreuna cu mine? E o palma suficient de puternica pentru a ma face sa plang. Am plecat si au urmat 3 zile groaznice in care nu am facut decat sa rememorez si sa resimt aceasta palma. Am asteptat cu nerabdare sa ne revedem. Culmea e ca nu te uram, culmea e ca asteptam sa te revad pentru a ma reface. Tu poti sa ma refaci, stii? Tu ma strici, tu ma repari. Ceea ce imi spui este ca ar trebui sa ma pot repara singura, dar nu pot, poate pentru ca nu vreau. Este destul de placut sa o faci tu. 

Read the rest of this entry »

hiperbolic

aprilie 14, 2009

noi oamenii, sau macar unii dintre noi, avem obiceiul de a exagera, de a hiperboliza. asta este o boala placuta pentru ca iti provoci emotii mai puternice, traiesti mai intens, dar doar in interiorul tau. astfel se incurajeaza si trairea iluzorie, in vis, in inchipuire.
cel mai usor se exagereaza cand vine vorba de iubire. “este iubirea vietii mele”, “fara el/ea nu pot trai”, “este totul pentru mine” sunt de fapt dovezi de slabiciune, Eul tau nu este suficient de puternic si cere disperat ajutor, cere sa se agate de cineva sau de ceva. se complace in aceasta situatie pentru avantajele pe care le aduce victimizarea. pe cand situatia este mult mai simpla, nu exista iubiri atat de mari, le putem spune altfel: nevroze, nevoia de dependenta, nevoia de a suferi, nevoia de victimizare, nevoia de a atrage atentia, dar nu le putem numi iubiri. iubirea e simpla: exista atractie reciproca. iti doresti sa fii cu celalalt. daca se poate, e bine, totul urmeaza sa curga de la sine. daca nu se poate, te impaci cu gandul si mergi mai departe. dar se pare ca e foarte provocator si dulce sa ramai intepenit in boala.

dar daca toata lumea ar gandi asa, nu ar mai exista mai mult de jumatate din formele de arta, poezii de exemplu. iubirile neimplinite au adus muza multor artisti si nu numai. sentimentul de dor este una dintre cele mai mari materii prime a artistilor.

ce ar fi sa ne savuram iubirea, mai degraba decat sa o idealizam? sa astepti marea iubire sau sa plangi iar si iar iubirea neimplinita este ca si cum te-ai abtine sa ejaculezi ca sa nu iti uzezi pula. nu faci decat sa te pregatesti de moarte, fara sa iti dai seama. viata inseamna aici si acum.