cu gura larg inchisa

sa vrei sa spui ceva care te preocupa foarte tare, sa deschizi gura si sa iasa altceva… poate chiar contrariul!

ma trezesc deja nervoasa, imi beau cafeaua pentru ca asa mi-a spus mami ca e bine, sa o bei dimineata. incerc sa ma imbrac in ceva in care sa ma simt bine, dar pentru ca imi este aproape strain acest termen, ma schimb de cateva ori pana obosesc, fapt ce imi sporeste nervozitatea. dau doua picioare in usa pentru ca are obiceiul sa se blocheze si plec. pe drum, incerc sa ma mentin departe de lume cu castile in urechi. ma enerveaza toti, chiar daca nu fac nimic. am o dorinta inexplicabila sa ma cert cu cineva, asa ca imi provoc tot felul de stari interne, traiesc pasiv cum urlu, cum ma cert cu cineva imaginar, cum sunt internata intr-un spital de nebuni, las cuvinte necontrolate sa imi vina in minte, dau muzica mai tare si maresc pasul. ma intalnesc cu o colega, imi dau jos castile si o intreb respectuos si zambind ce mai face, sperand ca nu a citit nimic din ceea ce este in spatele ambalajului.

aparentele inseala, dar e normal, nu trebuie sa iti faci probleme!

 

Protejat: Am strans gunoiul si am plecat!

Acest articol este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, întroduceţi parola dvs. în casetă de mai jos.

Parolă:

arta

masina grumaz schimbat anulat terasa nori zglobiu autistic schimb de mame problema mea mancare cacat anomalie scoica brutal scateie scoica spaima stare de veghe strambatura sofisticat alarmant alambicat orator scuipat amnezie bucurie ceas ceasornicar guma de sters malformatie suita perplex calarie morfina anulat maniat uitat vierme

londra

am fost la londra pentru 3 zile.

englezoaicele umbla foarte dezbracate pe ploaie si frig. la 6 grade se poarta pantof sau chiar sanda fara dress. si ii poarta si pe copiii lor la fel. cand eu aveam blugi, bocanci, 2 bluze, geaca de iarna cu gluga, o fetita de vreo 7 ani avea o fustita, niste iegari 3 sferturi, adidasi si un plovar. m-am simtit prost, dar ce sa ii faci daca aici in romania sa infofolesti copilul este un ritual peste care nu se trece, chiar daca copilul moare de cald….  sa nu raceasta copilu’.

oamenii in general acolo erau foarte relaxati, nu exagerat de bineboitori, ceea ce este un lucru bun. 

nu mi-a placut palatul buckingham. e o cladire banala, gri, cu multe geamuri vechi cu niste perdele oribile. cam asta e.

mi-a placut in London Eye. ma asteptam sa ma invarte zdravan, dar se misca foarte incet. scopul este sa poti admira peisajul si nu sa simti adrenalina la maxim. 

metroul, care cica e cel mai vechi din lume, este destul de prietenos. faptul ca e ingust, confera o atmosfera intima, placuta. 

mi-a fost foarte greu sa ma acomodez cu faptul ca ei conduc pe stanga. la trecerea de pietoni ai tendinta sa te uiti ca la noi, mai intai in stanga si apoi in dreapta, dar trebuie invers. am devenit stresata cu asta si am rezolvat-o uitandu-ma agitat in toate directiile.

nu prea am vazut cersetori, dar la metrou aveau locuri special amenajate pentru cei care vor sa presteze ceva, de exemplu sa cante. am vazut un tip care isi fabricase un robot care canta la trompeta in timp ce tipul canta la vioara. era ca un fel de aspirator cu degete. foarte interesant.

sunt multe de spus…

londra este foarte scumpa, indeed.

am facut si ceva poze