verde
septembrie 8, 2009
am stabilit ca depresia este verde fosforescent, cleioasa cu impuritati negre. ea uneori se ridica sub forma unei stafii, dar cel mai adesea se scurge incet si sigur. de multe ori nu o vezi, ajunge la picioarele tale si te imobilizeaza. simti de parca ai incerca sa mergi prin smoala. oricat de mult efort ai depune, picioarele tale bat pasul pe loc. nu te poti rupe, e nevoie sa ii cedezi si sa o lasi sa isi faca meandrele. de abia dupa ce s-a satisfacut, te lasa sa pleci.
Vorb-aia: ma fute o depresie!
sangeros
iulie 27, 2009
Intamplator am ramas doar noi doi la masa. Atmosfera este incarcata, simt ca trebuie sa spun ceva care sa te impresioneze, care sa te faca sa ma apreciezi, sa ma faci sa ma simt mandra de mine. Acelasi trac pe care il cunosc de atatea ani pune stapanire pe mine. Ma simt mica, neimportanta si prostuta, simt ca nu am sa ma ridic niciodata la inaltimea ta. Situatia imi este atat de familiara, in toti acesti 31 ani nu am facut decat sa o repet inconstient. Este un model: imi placi, dar nu ma simt in stare sa te am. Riscul este foarte mare, poti oricand sa devii sadic. Nu ma simt suficient de puternica sa te infrunt. Dar daca as reusi sa te infrunt, as capata o forta suficienta sa fiu cine vreau, sa fac orice. Pana una alta, stau aici blocata in mine, stresata ca nu sunt la inaltimea ta, infricosata ca o sa ma ranesti, neputincioasa si fara incredere in sine. Am nevoie de aprobarea ta, de aprecierea ta. Tu ai fi putut sa ma vindeci. Sa mai astept sa ma ajuti sau sa ies singura si sa las sangele sa curga?
pot sa te sarut?!
iunie 16, 2009
mai iei o bere, mai un vinisor, mai faci o gluma, un dans, o portie de paranoia… si uite asa trece timpul pe nisip langa mare.
un barbat bine se indreapta catre ea. ii zambeste, ii spune cum il cheama. pare ca stie foarte bine ce vrea si cum sa o spuna ca sa nu para nici nesimtit, nici insistent, nici insensibil… Interesul lui ii activeaza ei paranoia si lipsa propriei valori. Astfel ca:
Ea: nu pe mine ma cauti, sunt atatea fete pe plaja, ai gresit, nu la mine voiai sa vii
El: ba da, chiar pe tine. esti tare draguta
Ea: ti se pare, oricum nu te cred
El: nu se poate sa nu ma crezi, ce interes as avea sa mint?
Ea: probabil ca vrei sa te imperechezi in seara asta, dar eu nu sunt valabila sa stii, sunt luata
El: felicitari. asta nu ma incomodeaza prea tare. de ce nu e aici cu tine?
Ea: nu cred ca ma placi, doar te joci
El: esti nebuna!
Ea: dar ma tratez!
El: si eu, mi-a recomandat doctorul o bere pe zi si un mojito. asa ca in fiecare seara imi preapar un mojito asa: zdrobesc cateva fruze de menta in pahar, torn 20 ml suc de lime, le amestec cateva minute apoi adaug 20 ml sirop zahar brun, 50 ml rom si gheata pisata. adaug apa minerala sau sifon si o servesc cu fruze de menta.
Ea picase deja doborata de incercarea esuata de a intelege si a pastra firul logic al retetei.
El: de ce ai picat?
Ea ridicandu-se: m-ai ametit si mai tare
Ea: si dupa ce prepari mojito asta, faci sex?
El: nu, eu niciodata nu fac sex. doar dragoste
Ea se porneste pe un dat din cap in ritm rock, desi muzica era mult mai blanda.
El: stii ce as vrea acum? sa te sarut! as face-o fara sa iti spun, dar sunt bine crescut
Ea: si ce faci acum, imi ceri voie?
Buzele lui groase si rosii se apropie incet si ea accepta sarutul fara ezitare. Amandorura le place, astfel ca nu se prefigureaza deloc ideea unui sfarsit. autocontrolul o smulge pe ea din buzele ca meduzele.
Ea: Gata! E prea mult! Pa!
El: hai sa iti cumpar o cafea
Ea: nu accept
El: atunci ne cumparam reciproc cate ceva de baut
Ea: nu mai am decat 2 lei si oricum UN SARUT ASA DE PASIONAL E PREA MULT PENTRU MINE!
under the grounds
iunie 10, 2009
So come find me, my darling one
I’m down to the grounds, the very dregs
Ah, here she comes, blocking the sun
Blood running down the inside of her legs
The moon in the sky is battered and mangled
bAnd the bells from the chapel go jingle-jangle(Do you love me? – Nick Cave and The Bad Seeds)
din credinta ca frumusetea nu sta la suprafata, mi-a placut sa scormonesc in gunoi in speranta ca voi gasi un nucleu neinfectat. o vreme, asta a fost ratiunea mea de a trai.
mi-am ascutit unghiile si am ramat printre maldarele de imputiciuni. supraeul imi spunea ca nu am sa gasesc nimic, dar nu am renuntat. virmii mi s-au incolacit pe degete, putrefactia mi-a mancat portiuni de piele, rani din care s-au hranit mustele si paienjenii. corpul meu nu prea mai era al meu, ci casa unei largi varietati de vietuitoare, aparent inofensive. un soricel m-a locuit, imi mergea pe sub piele si din loc in loc imi facea mici umflaturi. nu am putut sa il dau afara, imi era simpatic.
am sapat mult in gunoi dupa nestemate, ani in sir. cand in sfarsit am ajuns la nucleu, a fost o adevarata fericire. mi se adeverisera toate asteptarile, imi invinsesem supraeul. toate bubele deschise, sangele scurs, totul meritase. adevarata nestemata exista acolo unde ma asteptam. am luat-o in palme, am sarutat-o, am trait cu aceasta fericire ceva timp, dar entuziasmul meu a scazut odata cu timpul pentru ca nestemata mea nu era una veritabila, ci doar se voia a fi. s-a mintit atat de mult ca mizeria nu o atinsese, incat a fost usor sa ma faca si pe mine sa o vad veritabila.
m-am simtit intr-o lume a nebuniei, a trebuit sa plec. nu am incercat sa te fac sa intelegi ca minciuna nu duce nicaieri si ca omoara speranta de a simti autentic si simplu. ai interpretat plecarea mea ca pe o tradare si nu ai stiut ca a trebuit sa imi las sangele sa curga, sa imi smulg inima si sa o pun la loc, sa urlu asa inabusit cum pot eu, sa imi tarasc corpul chinuit catre ceva ce nu doar parea a fi, ci chiar era. acesta lume nu mi-a adus niciodata o exaltare prea mare, nici entuziasm iesit din comun, ba chiar mi-a mentinut o tristete ascunsa si prezenta continuu ca un fel de paznic.
deocamdata aici pot eu sa traiesc. corpul mi-e slabit. aici iubirile nu sunt atat de intense, dar nici dezamagirile nu ma coplesesc.
it’s no fun to be an adult
mai 21, 2009
sa-mi devin propria mama si propriul tata… hmmm… pai nu prea vreau. e destul de trist sa nu imparti emotiile puternice cu cineva, sa le consumi doar impreuna cu tine. si cum ar fi asta? razi de unul singur, iti faci o laba, te incurajezi singur… sad, very sad.
si ce e rau in a fuziona cu cineva, gen mama-copil? e rau ca nu te poti dezvolta de unul singur si mereu cauti sa te agati de cineva, acel cineva care iti da valoare. si e bine pentru ca e foarte placut, revigorant, vesel, antrenant… nu cred ca exista placere mai mare.
cum o fi mai bine? sa iti indrepti toate antenele catre una doua persoane sau sa te imprastii cate putin in fiecare, in colegi, in rude, in prieteni? i mean, nu poti sa le dai tuturor toata atentia ta. adica alegi o relatie intensa in care faci totul cu interes/pasiune/atentie sau alegi o mie de relatii superficiale dar care iti asigura independenta si stabilitatea emotionala?
dar cine vrea stabilitate emotionala?
it’s no fun to be an adult!
revelatie
aprilie 30, 2009
Cand incepi sa fii tu insuti, multi te cam parasesc…
Nu ai decat sa ii lasi sa plece. Faptul ca rezisti si fara ei insa nu inseamna ca nu e dureros. Nu iti ramane decat sa te obisnuiesti cu golul si sa mergi asa taras. Ai sa te obisnuiesti pana la urma.
Este ca si cum oamenii care pot fi ei insisi, isi atrag singuratatea. Cei care nu pot fi ei insisi si implicit care nu isi pot asuma singuratatea, cauta sa se agate de altii. Si uite asa se nasc ‘prieteniile’… nevoia de celalalt poarta multe haine.
Deci ma bucur ca ati plecat. Ma bucur ca pe tine1 nu te lasa sotul sa ma mai vezi si tu il asculti cu sfintenie fara sa ai un cuvant de spus, ma bucur ca tu2 nu vrei sa ma mai vezi pentru ca iti trezesc constiinta propriului tau eu de cacat, ma bucur ca tu3 amani mereu sa ne vedem pentru ca nu stii ce sa vorbesti cu mine… ma bucur ca am ramas singura cu propriul meu eu.
bye bye mess
aprilie 5, 2009
intru din ce in ce mai rar pe messenger. in urma cu cativa ani nu as fi crezut ca e posibil sa ajung in punctul asta. dependenta de messenger era cat casa. acum nici nu ma mai cauta nimeni, decat cand sunt la serviciu, in mare parte cu probleme de serviciu.
sa insemne asta ca nu mai am prieteni? ca m-am izolat prea tare?
eu simt ca e de bine, prefer sa ies la o cafea si sa vorbesc fata in fata cu cineva decat sa ne tocim degetele pe mess.
