monstrul

Cica e sanatos sa ne eliberam, sa fim asa cum simtim. Sa lasam totul sa iasa afara, sa defulam (verbul asta ma duce cu gandul instant la a vomita). un monstru zace in fiecare dintre noi. el se formeaza la nastere si creste odata cu noi. nu noi am cerut sa ne nastem, era perfect in pantec. e periculos sa eliberam monstrul. putem sa suportam sau nu acest adevar-monstru. societatea, familia… ne invata sa il ignoram, sa il tinem strans legat in noi, chiar daca asta inseamna sa nu traim, ci sa murim, pentru ca el roade pe dinauntru. in unele cazuri este de preferat sa il tinem inchis, pentru ca recunoasterea, iesirea lui la suprafata ar insemna foarte mult rau, de genul: pierderea prietenilor, suferinta mare pentru parinti si mai mereu raul de sine. sa privesti monstrul in fata, inseamna sa il confrunti. si daca nu castigi lupta cu el, s-a dus, mai bine il tineai inchis.

un lucru e sigur, odata procesul declansat, nu mai poti da inapoi. odata ce l-ai recunoscut in tine, nu mai poti sa te prefaci ca nu exista, nu te mai poti minti nici pe tine si nici pe ceilalti.

e rau sa fii nehotarat… il eliberezi sau nu?

acest film m-a pus pe ganduri: Recviem pentru un vis

verde

am stabilit ca depresia este verde fosforescent, cleioasa cu impuritati negre. ea uneori se ridica sub forma unei stafii, dar cel mai adesea se scurge incet si sigur. de multe ori nu o vezi, ajunge la picioarele tale si te imobilizeaza. simti de parca ai incerca sa mergi prin smoala. oricat de mult efort ai depune, picioarele tale bat pasul pe loc. nu te poti rupe, e nevoie sa ii cedezi si sa o lasi sa isi faca meandrele. de abia dupa ce s-a satisfacut, te lasa sa pleci.

Vorb-aia: ma fute o depresie!

maine ne jucam din nou

maine ne vom revedea. NU mi s-a facut dor de tine pentru ca NU stiu cine esti. insa astept cu nerabdare sa te vad, am de gand sa te privesc mai mult decat pentru cateva secunde pentru ca vreau sa stiu cine NU esti. am simtit pe rand ca esti mama, tata, iubitul, amantul, sora, fratele, colegul… si uneori toate odata. e doar o iluzie, pentru ca de fapt nu esti nici una din toate astea. e ciudat, parca ai fi toti si nimeni in acelasi timp. nu pot sa nu recunosc frumusetea acestui joc. am sa il mai joc pentru o vreme, dar de data asta cu buna stiinta.

magazin pentru cap

am sa imi deschid 2 magazine: magazinul cu boli de cap si magazinul cu terapii contra bolilor de cap.

ideea nu este a mea, dar mi se pare interesanta.

in magazinul de boli mintale sa existe ca produse: paranoia, schizofrenie, depresie, ipohondrie, afazie, toata gama de fobii (aici ar putea exista promotii la pachet, trei la pret de doua), tot felul de psihoze, tot felul de furii excesive, grandomania, depersonalizarea, alterarea eului, dependenta, fixatie anala, fixatie orala, agresivitate, stres, atac de panica, insomnia, anxietatea, bulimia, insomnia, anorexia, mania, obsesia….

cum ar fi sa mi se ceara:

- Am si eu nevoie sa devin altcineva pentru o ora, imi dati va rog o jumate de schizofrenie si un sfert de depersonalizare?

- Am nevoie sa termin o pictura si imi trebuie o doza de depresie si una de insomnie.

- Sotia mea adora sexul anal, iar mie nu imi place deloc, imi puteti da o portie de fixatie anala? A, si una de fixatie orala… pentru ea!

- Seful meu e un dobitoc! Am nevoie de putina agresivitate… Eh, daca e putin mai multa, nu-i bai.

in magazinul de terapii ar exista:

- cea mai scumpa si mai longeviva, dar cu efectele cele mai sigure: psihanaliza

- cea mai concentrata: sexul

- cea mai relaxanta: masajul (eventual tailandez)

- ceva cu efecte de scurta durata si pentru persoane neafectate prea tare: psihoterapiile

- cea mai teatrala: psihodrama

- cele mai artisice: muzica, dansul, desenul… terapia prin arta

- cea mai intensa: terapia de shoc

Si plangerile sa fie:

- mi s-a alterat eul

- in fiecare seara plang dupa tzatza mamei

- nu stiu cine sunt, mi-am pierdut eul

- am un supraeu foarte sever

- ma indragostesc de oricine

- nu ma pot apropia de oameni, mi-e frica sa nu ma raneasca

- mi-e foarte frica de abandon

Eu cred ca daca reusesti sa imi muti putin neuronul al doilea din primul rand de circumvolutiuni al cortexului cerebral, as dormi si eu mai linistita.

pom bubos

mult timp am crezut ca trebuie sa fii un pom impecabil, tulpina dreapta sa fie lipsita de orice nod, crengile sa fie distribuite perfect simetric astfel incat sa formeze o coroana rotunda. orice pom care se abate de la aceasta imagine, l-am vazut bubos, mi-a parut rau de el, l-am compatimit, am incercat sa il ajut sa devina un pom frumos, perfect. am crezut ca nodurile trebuie tratate astfel incat sa dispara. putea fi nociv. exista 2 solutii, ori inlaturi toti nodulii si devii un pom impecabil de plictisitor, ori reusesti sa ii vezi ca pe ceva pozitiv care dau culoare, forma si putere.

pe aleea care duce la tine sunt multi pomi, aproape toti impecabili, insa printre ei este unul care mereu imi atrage atentia. are o tulpina stramba si lunga plina de noduli. coroana lui este aplecata si este departe de a fi simetrica. imi place acest pom, am tendinta sa il ating cand trec pe langa el. tulpina lui lunga si puternica ma face sa ma simt in siguranta.

pe el nodurile, bubele nu l-au slabit spre moarte, ci l-au intarit.

boala-sanatoasa

omul  sanatos este cel care isi traieste toate bolile cu buna stiinta.

de ce sa incercam sa scapam de boli? ce fel de oameni am fi? unii trasi la xerox, plictisitori si neinteresanti. acum ma gandesc ca ideal ar fi sa ajungem sa ne cunoastem bolile si sa invatam sa traim cu ele fara sa ne copleseasca. in nici un caz sa le eliminam, atata timp cat ele se cer traite.  de exemplu, sa ai boala ca iti place ceea ce nu ai, pai atunci nu ai decat sa te bucuri de ce nu ai din cand in cand. sau alta boala ar fi sa ai o dependenta de situatii complicate, usor periculoase. pai atunci nu iti ramane decat sa pui in scena astfel de situatii.

pentru moment am inteles ca tu trebuie sa ramai ceea ce nu am pentru ca situatia sa fie complicata, usor periculoasa.