Protejat: Am strans gunoiul si am plecat!

Acest articol este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, întroduceţi parola dvs. în casetă de mai jos.

Parolă:

under the grounds

So come find me, my darling one
I’m down to the grounds, the very dregs
Ah, here she comes, blocking the sun
Blood running down the inside of her legs
The moon in the sky is battered and mangled
bAnd the bells from the chapel go jingle-jangle

(Do you love me? – Nick Cave and The Bad Seeds)

din credinta ca frumusetea nu sta la suprafata, mi-a placut sa scormonesc in gunoi in speranta ca voi gasi un nucleu neinfectat. o vreme, asta a fost ratiunea mea de a trai.

mi-am ascutit unghiile si am ramat printre maldarele de imputiciuni. supraeul imi spunea ca nu am sa gasesc nimic, dar nu am renuntat. virmii mi s-au incolacit pe degete, putrefactia mi-a mancat portiuni de piele, rani din care s-au hranit mustele si paienjenii. corpul meu nu prea mai era al meu, ci casa unei largi varietati de vietuitoare, aparent inofensive. un soricel m-a locuit, imi mergea pe sub piele si din loc in loc imi facea mici umflaturi. nu am putut sa il dau afara, imi era simpatic.

am sapat mult in gunoi dupa nestemate, ani in sir. cand in sfarsit am ajuns la nucleu, a fost o adevarata fericire. mi se adeverisera toate asteptarile, imi invinsesem supraeul. toate bubele deschise, sangele scurs, totul meritase. adevarata nestemata exista acolo unde ma asteptam. am luat-o in palme, am sarutat-o, am trait cu aceasta fericire ceva timp, dar entuziasmul meu a scazut odata cu timpul pentru ca nestemata mea nu era una veritabila, ci doar se voia a fi. s-a mintit atat de mult ca mizeria nu o atinsese, incat a fost usor sa ma faca si pe mine sa o vad veritabila.

m-am simtit intr-o lume a nebuniei, a trebuit sa plec. nu am incercat sa te fac sa intelegi ca minciuna nu duce nicaieri si ca omoara speranta de a simti autentic si simplu. ai interpretat plecarea mea ca pe o tradare si nu ai stiut ca a trebuit sa imi las sangele sa curga, sa imi smulg inima si sa o pun la loc, sa urlu asa inabusit cum pot eu, sa imi tarasc corpul chinuit catre ceva ce nu doar parea a fi, ci chiar era.  acesta lume nu mi-a adus niciodata o exaltare prea mare, nici entuziasm iesit din comun, ba chiar mi-a mentinut o tristete ascunsa si prezenta continuu ca un fel de paznic.

deocamdata aici pot eu sa traiesc. corpul mi-e slabit. aici iubirile nu sunt atat de intense, dar nici dezamagirile nu ma coplesesc.

footsie

sentimentul de intimitate pe care mi-l dadea straduta ingusta cu cladiri vechi si ferestre inalte, nu facea decat sa imi sporeasca nerabdarea de a ajunge la tine. cioc cioc la usa, my heart beats like a drum. mi-ai deschis si te-ai grabit sa te intorci in pat. iti pregatisem niste prajiturele. nici nu stiu cum am reusit sa nu rastorn tava grabita si eu sa ajung langa tine.

un cuplu perfect

un gandac posac
in colorado a plecat
pamant sa gaseasca
afaceri sa-nfloreasca

animalul lui de casa
elefantzica voioasa
sta intr-un picior
baleta de zor
caci gandacul macio
calculase gresit
aria de trait

elefantzica automat
a programat
o parasuta in care a habitat

ia leapsa, da leapsa

am primit leapsa cu tema “5 amintiri din copilarie” de la notopic si o dau la leo si kanun dadaic.

am o retinere cand vine vorba sa imi amintesc din copilarie. e ca si cum nu ar fi a mea. o sa storc ceva totusi: