un yann tiersen nervos

fusei la concert. yann a fost perspicace, astfel ca in locul armonioaselor melodii prea bine cunoscute din Amelie, in locul unduitoarelor sunete ale viorii, s-au auzit niste mixaje de zile mari. am recunoscut doar franturi de note. tot ce a cantat a fost reorchestrat pentru concert pe sistemul incepe lent si se termina tare, scandalos, dureros, cutremurator. sala fremata nervos, agonia crestea odata cu sunetele disonante si prelungite imbinate in ritmuri diferite. vioara a fost ’sodomizata’ de yann, astfel ca la final arcusul mai avea doar jumatate din perii initiali. nu a comunicat cu publicul, a fost posedat de muzica lui, nu prea a permis aplauze pentru ca a cam legat melodiile intre ele.

eu ma asteptam sa fie nervos pe alocuri, dar nu numai asa. credeam ca o sa combine si o sa cante si ca pe album, dar se pare ca s-a saturat si el de normal, clasic, asteptat, conventional. asa ca a socat. iar unii oameni au fost chiar socati. multi au iesit din sala si au spus cuvinte grele.

am fost neinspirata sa o iau pe mami la acest concert. asta a fost un motiv pentru care nu am putut sa il savurez asa cum as fi vrut. ea a stat jumatate din concert cu mainile la urechi si din 5 in 5 min se uita la ceas. pana la urma a iesit din sala si a asteptat pe hol. cand am iesit a zis ca i se urcase tensiunea si ca simtea ca i s-a amestecat creierul. am tras si o portie de ras zdravana pe seama ei pentru ca nu intelegea de ce tanti care canta la pianina era desculta, zicea ca yann cauta mereu ceva pe jos (pentru ca el statea destul de aplecat cand canta la chitara), ma intreba ce ii face celalalt chitarist chitarii (nu facea decat o involuntara miscare de juisare), nu intelegea de ce alt chitarist statea mai mult in genunchi ca si cum s-ar ruga (umbla mereu la niste butoane pt sunet)…

mie mi-a placut, chiar foarte tare. insa locatia a fost aleasa prost. la un astfel de concert se sta in picioare, se bea o bere, se fumeaza o tigare, se sare, se urla….

sala palatului e pentru amelie, dar nu si pt yann, iar yann nu este numai amelie.

This is it!

am fost la cinema si am vazut filmul documentar ‘This is it’ despre pregatirile celor 50 de concerte ale lui Michael jackson ce urmau sa se intample in Londra.

este uimitor cum inca putea acest om sa se miste la 50 ani.

si mai este uimitor cat de modest inca putea sa fie.

pacat ca nu a avut loc macar un spectacol, pentru ca ar fi fost ceva iesit din tipare, ceva nou. ar fi fost in acelasi timp spectacol de teatru, de efecte speciale, de dans, de muzica, de prezentare de tot felul de imbracaminti… toate imbinate si prezentate intr-un fel cu totul nou.

site oficial film: http://www.thisisit-movie.com/

mi-au placut f mult sacourile pregatite pentru concert cu umerasii foarte ridicati si cambrate. il faceau sa para dintr-o poveste cu vrajitori.

alte linkuri:

bagatelle

ascult de o sapt Yann Tiersen si nu ma satur.

la melodia asta m-a durut inima catre final.

yann tiersen

o sa vina in romania http://www.myticket.ro/ro/bilete/187/detaliilocatie/yann-tiersen.html#biletemyticket

Yann Tiersen – La brass de mer

Yann Tiersen – A secret place

my perfect jesus

bleeding a long time

Michael Jackson 1995:

“Animals strike, not from malice, but because they want to live, it is the same with those who criticize, they desire our blood, not our pain. But still I must achieve I must seek truth in all things. I must endure for the power I was sent forth, for the world for the children.
But have mercy, for I’ve been bleeding a long time now.”

cautari

Tribut adus lui Michael Jackson din partea unor prizonieri din Filipine

05.07.2009 – Rememorare concert Michael Jackson 1992 - http://www.bestmusic.ro/stiri-articole/5000_de_fani_la_proiectia_concertului_Michael_Jackson__poze_-aid-65139-l-1

un om nemeritat de lumea in care traim

Cand aveam 14 ani eram fan Michael Jackson. Febra cea mai mare a tinut cam un an, an in care am respirat Michael Jackson.

Pe atunci nu ma interesa nimic din viata lui privata, acuzatiile din presa ajungeau oricum mai greu la noi, mijloace de informare erau foarte putine.

Apoi m-am indepartat de el, i-am ascultat albumele urmatoare, dar, din diverse motive, tot neinformata am ramas in privinta vietii lui personale.

Acum moartea lui m-a afectat foarte tare. Am inceput sa il reascult si din una in alta, desi nu am vrut neaparat, am inceput sa aflu diverse despre omul Michael Jackson. Preocuparea a devenit obsesie, si astfel am aflat foarte multe. M-am uitat la interviuri cu el, la documentare pro si contra, pentru ca am vrut sa aflu adevarul si sa il cunosc si altfel decat prin muzica lui. Am fost atenta la fiecare cuvant, fiecare gest, ton al vocii, fiecare expresie din timpul interviurilor. Am vrut sa intru in pielea lui si fara sa vreau m-am identificat cu el. Astfel ca am trecut prin adevarate momente de panica, am simtit amenintari din toate partile, frica de moarte, teama unui pericol iminent pe care sa nu il pot controla. La un moment dat m-a bantuit imaginea unui copil nevinovat batut de oamenii rai si mari zacand pe jos pana la moarte. Din pacate, eu doar mi-am imaginat si am simtit doar in masura in care mi-a permis imaginatia, dar el cred ca chiar a trecut prin aceste stari duse la extrem. Si cum altfel sa se fi intamplat atunci cand toata bunatatea, inocenta, tot frumosul din suflet s-a intoars impotriva lui sub chipul mortii si al deznadejdii. Si toate astea pentru ce? Pentru bani. Astfel ca l-am vazut pe Michael ca pe un copil neajutorat care striga plangand dupa cineva care sa il ajute sa treaca mai departe. Si cine nu ar fi facut-o? Momentul asta mi-a fost cel mai greu, mi-a declansat tendinte autodistructive, nu am mai putut sa mananc, ba chiar am baut si am fumat destul de mult. M-am simtit si eu neajutorata si lovita din toate partile, desi loviturile au insemnat doar ingrozitoarea dezamagire fata de aceasta lume in care traim si care ii pedepseste mai degraba pe cei care nu merita. Tot povestea lui m-a scos din aceasta stare. incercand sa ma pun in locul lui, am realizat ca mie mi-ar fi fost foarte greu sa suport, insa el a reusit sa reziste. Asa ca m-am simtit si eu mai puternica. Daca inainte il vedeam un copil firav si neajutorat care nu poate sa isi faca dreptate din cauza slabiciunii pe care i-o confera un suflet atat de bun, am reusit sa il vad ca pe un luptator. Tot din interviuri am vazut ca desi era devastat a putut sa vorbeasca foarte clar si coerent despre situatia lui, si-a expus punctul de vedere foarte simplu si direct. Nu stiu de unde a mai gasit puterea asta, dar a gasit-o. (declaratia lui dupa proces aici – http://www.youtube.com/watch?v=IpL4QRzRZOA )

Chiar era nevoie ca societatea sa il pedepseasca atat de tare pentru succesul si talentul lui? Chiar nu se putea putin respect macar pentru talentul lui iesit din comun, daca nu pentru omul deosebit care a fost?

Chiar trebuia hartuit, acuzat in toate felurile, batut si chinuit de politie?

Chiar trebuia sa i se atace singura modalitate care il facea sa se simta bine? Aceea de a aduce putina fericire in vietile unor copii, multi dintre ei pe moarte? Cand s-a mai vazut cineva care sa faca atat de multe pentru copii? Nederland si in primul rand afectiunea cu care trata acesti copii. El a explicat foarte clar ca el nu a avut copilarie, ca mai tot timpul a trebuie sa inregistreze, era in turneu, ca nu a avut timp sa se joace si asta este principalul motiv pentru care le face acum, pentru ca intr-un fel retraieste copilaria. Dar cuvintele lui parca trec neazite. Si oamenii indiferent ce li s-ar spune, aud tot ce vor ei. Rusine!

Ce este asa de greu de crezut in faptul ca Lisa Marie Presley a fost indragostita de el si ca au avut o viata sexuala? Chiar trebuia sa ne arate pula ca sa fim convinsi ca are? (aici este un interviu in 5 parti cu el si Lisa Marie – http://www.youtube.com/watch?v=paMQXQzsJbc)

Ce este asa de greu de crezut ca a avut vitiligo? In timp ce el a suferit pentru aceasta boala care i-a afectat imaginea de sine, chiar trebuia sa fie suspectat ca si-a facut el ceva, o magie si s-a albit? Daca exista o astfel de metoda, de ce nu s-a auzit nimic de ea? Ar fi fost o inventie a stiintei, nu? Sau cum? A fost descoperita doar pentru el? Ridicol! (aici este un interviu cu make-up artist-ul lui – http://www.youtube.com/watch?v=jl11uycidpY – si poze cade dovedesc ca a avut aceasta boala – http://www.youtube.com/watch?v=9SUwwJYD6aI)

Nu Michael Jackson a inventat operatiile estetice. A recunoscut ca si-a facut operatii la nas. De ce este atat de blamat acest lucru cand aproape toate vedetele fac asta? De ce la el este mai altfel? Dar nimeni nu isi aduce aminte ca a fost ars pe fatza in timpul unui concert si au trebuit atunci operatii estetice de refacere.

Ce este atat de greu de crezut ca a fost un tata bun? Eu cred ca a fost un tata extraordinar chiar. In video se vede foarte clar ca copiii il iubeau si erau foarte apropiati de el. O singura intamplare ilustreaza foarte bine hartuiala continua la care a fost supus. Cand, din entuziasm si iubire pentru fani a vrut sa le arate copilul si l-a scos putin peste balcon. 2 secunde. Atunci a fost acuzat ca a vrut sa isi arunce copilul peste balcon. Ce stupid! A mai fost acuzat ca nu si-a lasat copiii sa urmeze o scoala normala, dar cu totii stim ca pericolul rapirii lor era foarte mare.

S-a gandit ceva la presiunea care ii apasa pe umeri? La faptul ca nu a putut sa traiasca normal? Nu a putut sa iasa pe strada niciodata singur. Ingrozitor!

Si cu toate astea, el a continuat sa fie bun si sa nu arunce in nimeni cu noroi, nici macar in cei care i-au facut rau intentionat. A incercat sa isi pastreze calmul si sa fie stapan pe situatie. Nu i-a fost iertata nici macar o usoara enervare, desi era foarte indreptatit sa se enerveze, sa urle, sa injure, sa blameze… Dar e a preferat si a reusit sa isi pastreze conduita, modestia si naturaletea. Felicitari! Insa raul trebuia sa iasa pe undeva, asa ca si-a facut rau singur. A fost incapabil sa faca rau altora dar lui si-a facut cu varf si indesat. Dependenta de calmante, anorexia, oare ce sa insemne?

Voi, cei care l-ati acuzat l-ati omorat. Cum mai puteti sa dormiti noaptea stiind ca ati facut rau unui om atat de pur si frumos? Vina voastra e cu atat mai mare cu cat el merita respect din doua parti, odata pentru omul Michael Jackson, si apoi pentru talentul Michael Jackson.

Sa speram ca toate nenorocirile din viata lui au fost rasplatite cumva, ca a primit si sentimente frumoase. Si cred ca ele au venit in primul rand de la copiii pe care a apucat sa ii faca fericiti, si apoi din partea fanilor, care l-au iubit sincer.

Asa cum spune fratele lui, Jerome, MICHAEL JACKSON WAS A GIFT!

Cateva materiale interesante ar fi:

- interviu Oprah Winfrey – 8 parti – http://www.youtube.com/watch?v=_JbMUHcH0QE

- documentar Martin Bashir – Living with Michael Jackson – 9 parti – http://www.youtube.com/watch?v=m7RDCDLLIm8 . Acest material a fost special construit pentru a il pune pe Michael intr-o lumina falsa. Dar a existat si materialul propriu al lui Michael, cel filmat cu camerele proprii. Documentarul lui Bashir nu trebuie fi vazut fara a fi urmat de acesta: Living with Michael Jackson Take Two – http://www.youtube.com/watch?v=xvhwWDCV9Bo

- interviu cu fratele lui Jermaine Jackson, dupa moarte: http://www.michaeljackson.ro/mjr/-1418-/Funeraliile-lui-Michael-Jackson-vor-avea-loc-pe-7-iulie,-in-Los-Angeles

- melodii pe care nu le stiam:

Little Susie – http://www.youtube.com/watch?v=0Agav3xvGYk

Whatever Happens – http://www.youtube.com/watch?v=UnkZvILD7EQ (cu Santana)

Cand aveam 14 ani eram fan Michael Jackson. Febra cea mai mare a tinut cam un an, an in care am respirat Michael Jackson.

Pe atunci nu ma interesa nimic din viata lui privata, acuzatiile din presa ajungeau oricum mai greu la noi, mijloace de informare erau foarte putine.

Apoi m-am indepartat de el, i-am ascultat albumele urmatoare, dar, din diverse motive, tot neinformata am ramas in privinta vietii lui personale.

Acum moartea lui m-a afectat foarte tare. Am inceput sa il reascult si din una in alta, desi nu am vrut neaparat, am inceput sa aflu din ce in ce mai multe despre omul Michael Jackson.

Michael Jackson

Michael Jackson este pentru mine exemplul evident al talentului innascut. Daca cei mai multi artisti se formeaza pe parcurs, el s-a nascut deja format. A fost intr-un fel un corp posedat de talentul lui, pentru ca talentul i-a fost mai mare decat el insusi. Orice inregistrare as vedea cu el, imi este clar cum corpul ii raspunde acestei forte imense.  El nu a trebuit sa depuna eforturi nici la lectii pentru voce, nici pentru dans si nici sa caute surse de inspiratie, pentru ca totul a fost programat sa se intample.

Este vorba despre ritm! Si cand acest ritm este intretinut de o voce perfecta, delicata si sensibila, si dicteaza un dans pe masura, oamenii se supun si se lasa purtati de un sentiment aproape hipnotic.

Daca incerc sa il compar cu cineva, chiar nu pot, pentru ca a fost unic. Poate ca vom avea ocazia sa povestim generatiilor urmatoare despre el. Cred ca nici nu constientizam prea bine importanta faptului ca l-am prins in viata.

Da, dupa mine a fost cel mai mare talent cunoscut din lumea muzicii. O fi stiind el ca este unul dintre acei oameni care se nasc odata la sute de ani?

Felicitari Michael, pentru ca nu ai cazut in plasa grandomaniei succesului, pentru ca ai ramas modest in situatia in care ti-ar fi fost permisa orice aroganta de artist.

Ti-ai pastrat inima de copil. O astfel de inima nu poate face fatza realitatii oamenilor ‘maturi’ si la un moment dat inceteaza sa mai bata…

(Bucuresti – 1 oct. 1992)

placebo

duminica fusei la concert placebo. m-a lovit asa de tare, incat de abia azi pot sa vorbesc despre asta. delir, asta e cuvantul… transa, plamani pe post de basi, imina pe post de toba, am respirat muzica placebo. chiar nu stiu sa exprim o placere atat de mare.