verde

am stabilit ca depresia este verde fosforescent, cleioasa cu impuritati negre. ea uneori se ridica sub forma unei stafii, dar cel mai adesea se scurge incet si sigur. de multe ori nu o vezi, ajunge la picioarele tale si te imobilizeaza. simti de parca ai incerca sa mergi prin smoala. oricat de mult efort ai depune, picioarele tale bat pasul pe loc. nu te poti rupe, e nevoie sa ii cedezi si sa o lasi sa isi faca meandrele. de abia dupa ce s-a satisfacut, te lasa sa pleci.

Vorb-aia: ma fute o depresie!

cimitirul roz

mi-as dori sa fac un cimitir virtual care sa fie serios in neseriozitatea lui. sa poti inmormanta pa cine vrei, chiar si pe tine. sa iti poti alege toate accesoriile dorite, in diverse forme si culori: lumanari in foma de pula, cruci roz cu floricele, impodobite cu globulete, o camera mai mare in care sa se dea tot timpul spectacole de dans. Poti sa iti faci un playlist, sa iti alegi hainele in care sa te odihnesti, diverse costume care se se potriveasca cu decorul. daca ai ales ca mormantul tau sa fie din sticla pe fundul unei ape, iti poti alege un costum de scafandru. poti alege sa fii inmormantat in varful unui pom, in pamant in pozitie verticala, pe linia de tramvai intre sine cu vedere la cer…

moartea e de temut, e asociata cu tristetea, cu ruptura, despartirea iremediabila. dar ce ar fi sa o vedem altfel, de ce nu ar fi o durere acceptata de care sa nu ne temem?

ne nastem printr-o moarte. acceptarea mortii inseamna viata.  let’s make it pink!

pom bubos

mult timp am crezut ca trebuie sa fii un pom impecabil, tulpina dreapta sa fie lipsita de orice nod, crengile sa fie distribuite perfect simetric astfel incat sa formeze o coroana rotunda. orice pom care se abate de la aceasta imagine, l-am vazut bubos, mi-a parut rau de el, l-am compatimit, am incercat sa il ajut sa devina un pom frumos, perfect. am crezut ca nodurile trebuie tratate astfel incat sa dispara. putea fi nociv. exista 2 solutii, ori inlaturi toti nodulii si devii un pom impecabil de plictisitor, ori reusesti sa ii vezi ca pe ceva pozitiv care dau culoare, forma si putere.

pe aleea care duce la tine sunt multi pomi, aproape toti impecabili, insa printre ei este unul care mereu imi atrage atentia. are o tulpina stramba si lunga plina de noduli. coroana lui este aplecata si este departe de a fi simetrica. imi place acest pom, am tendinta sa il ating cand trec pe langa el. tulpina lui lunga si puternica ma face sa ma simt in siguranta.

pe el nodurile, bubele nu l-au slabit spre moarte, ci l-au intarit.

operatie

Cand m-am trezit eram deja operata. Nu imi aduc aminte sa fi stiut ca urmeaza sa ma tai. Nu am inteles nici de ce taietura de lungimea unei palme, este plasata in zona abdomenului pe partea dreapta, perfect vertical. Pare o taietura perfecta pentru o cezariana, dar prea deplasata de zona pantecului? Ma supun intamplarii, desi nu eram nici gravida si nici nu ma simteam rau in vreun fel fizic. Ma surprinde ca, desi privesc in timp ce tu cauti ceva prin acea crapatura, eu nu simt nimic. Asta ma ingrijoreaza… Ar trebui sa ma doara! Nu incape in mintea mea gandul ca m-ai fi anesteziat. Straturile subtiri de piele, grasime, muschi par foarte proaspete, in culori vii si distincte. Se pare ca nu ai gasit ce cautai pentru ca ai inceput sa ma cosi. Ma bucur ca acum simt si ceva durere, doar in capetele operatiei. Este ca si cum nu as accepta mai degraba trecerea de la taiat la netaiat, decat taiatul in sine. Ai terminat de cusut si acum pot admira broderia. Arata bine! Ma intorci usor pe burta si raman acolo, intrebandu-ma in continuare daca nu ar trebui sa ma doara.

Operatiile fara dureri, dar in care simti lipsa unei dureri, pot fi numite reusite?

sangeros

Intamplator am ramas doar noi doi la masa. Atmosfera este incarcata, simt ca trebuie sa spun ceva care sa te impresioneze, care sa te faca sa ma apreciezi, sa ma faci sa ma simt mandra de mine. Acelasi trac pe care il cunosc de atatea ani pune stapanire pe mine. Ma simt mica, neimportanta si prostuta, simt ca nu am sa ma ridic niciodata la inaltimea ta. Situatia imi este atat de familiara, in toti acesti 31 ani nu am facut decat sa o repet inconstient. Este un model: imi placi, dar nu ma simt in stare sa te am. Riscul este foarte mare, poti oricand sa devii sadic. Nu ma simt suficient de puternica sa te infrunt. Dar daca as reusi sa te infrunt, as capata o forta suficienta sa fiu cine vreau, sa fac orice. Pana una alta, stau aici blocata in mine, stresata ca nu sunt la inaltimea ta, infricosata ca o sa ma ranesti, neputincioasa si fara incredere in sine. Am nevoie de aprobarea ta, de aprecierea ta. Tu ai fi putut sa ma vindeci. Sa mai astept sa ma ajuti sau sa ies singura si sa las sangele sa curga?

under the grounds

So come find me, my darling one
I’m down to the grounds, the very dregs
Ah, here she comes, blocking the sun
Blood running down the inside of her legs
The moon in the sky is battered and mangled
bAnd the bells from the chapel go jingle-jangle

(Do you love me? – Nick Cave and The Bad Seeds)

din credinta ca frumusetea nu sta la suprafata, mi-a placut sa scormonesc in gunoi in speranta ca voi gasi un nucleu neinfectat. o vreme, asta a fost ratiunea mea de a trai.

mi-am ascutit unghiile si am ramat printre maldarele de imputiciuni. supraeul imi spunea ca nu am sa gasesc nimic, dar nu am renuntat. virmii mi s-au incolacit pe degete, putrefactia mi-a mancat portiuni de piele, rani din care s-au hranit mustele si paienjenii. corpul meu nu prea mai era al meu, ci casa unei largi varietati de vietuitoare, aparent inofensive. un soricel m-a locuit, imi mergea pe sub piele si din loc in loc imi facea mici umflaturi. nu am putut sa il dau afara, imi era simpatic.

am sapat mult in gunoi dupa nestemate, ani in sir. cand in sfarsit am ajuns la nucleu, a fost o adevarata fericire. mi se adeverisera toate asteptarile, imi invinsesem supraeul. toate bubele deschise, sangele scurs, totul meritase. adevarata nestemata exista acolo unde ma asteptam. am luat-o in palme, am sarutat-o, am trait cu aceasta fericire ceva timp, dar entuziasmul meu a scazut odata cu timpul pentru ca nestemata mea nu era una veritabila, ci doar se voia a fi. s-a mintit atat de mult ca mizeria nu o atinsese, incat a fost usor sa ma faca si pe mine sa o vad veritabila.

m-am simtit intr-o lume a nebuniei, a trebuit sa plec. nu am incercat sa te fac sa intelegi ca minciuna nu duce nicaieri si ca omoara speranta de a simti autentic si simplu. ai interpretat plecarea mea ca pe o tradare si nu ai stiut ca a trebuit sa imi las sangele sa curga, sa imi smulg inima si sa o pun la loc, sa urlu asa inabusit cum pot eu, sa imi tarasc corpul chinuit catre ceva ce nu doar parea a fi, ci chiar era.  acesta lume nu mi-a adus niciodata o exaltare prea mare, nici entuziasm iesit din comun, ba chiar mi-a mentinut o tristete ascunsa si prezenta continuu ca un fel de paznic.

deocamdata aici pot eu sa traiesc. corpul mi-e slabit. aici iubirile nu sunt atat de intense, dar nici dezamagirile nu ma coplesesc.

duminicafobia

duminici blestemate!

tu, ’sfanta’ duminica, cum scormonesti tu toate nevrozele, isteriile, scarboseniile psihice, cum faci tu nervii sa se intinda pana cand detoneaza seva depresiei si curge pe ochi, urechi, gura. cum faci tu sa transformi sangele in venin!

explozia este inevitabila, e mai rau daca o retii, deci da afara tot, antreneaza tot sadismul (daca iti permiti) si mai ales masochismul pentru a consuma si stinge furtuna inconstientului.

dupa ce toate apele se vor linisti, sentimentul de gol este inevitabil. de aceea in zilele de luni, amorteala, lipsa de motivatie, lenea biologica sunt la ele acasa.

footsie

sentimentul de intimitate pe care mi-l dadea straduta ingusta cu cladiri vechi si ferestre inalte, nu facea decat sa imi sporeasca nerabdarea de a ajunge la tine. cioc cioc la usa, my heart beats like a drum. mi-ai deschis si te-ai grabit sa te intorci in pat. iti pregatisem niste prajiturele. nici nu stiu cum am reusit sa nu rastorn tava grabita si eu sa ajung langa tine.

supraeu

te-am intrebat daca nu vrei sa fii Supraeul meu… nu ai raspuns nimic, dar nu cred ca vrei sa fii.  Supraeul in general e un personaj negativ, neplacut. desi s-ar putea sa vrei, daca iti face placere sa ma tii in zgarda, daca poti sa fii sadic. Supraeul meu e sadic, ceea ce inseamna ca eu sunt masochista… ceea ce inseamna ca impreuna suntem sado-maso. ma rog… cine nu e sado-maso in ziua de azi? doar e criza, nu?

dar cum o fi sa ai un Supraeu bun? sa te lase sa fii liber. ma gandesc ca e sanatos, plictisitor si periculos.

dar nu te-am intrebat daca vrei sa fii tu Se-ul meu. nu am curaj. Se-ul este un personaj sensibil, emotiv, acolo sta iubirea.  este ca si cum te-as intreba daca nu vrei tu sa fii iubirea mea si nu imi permit asta. as vrea, dar nu pot, daca ma respingi? eu cu ce mai raman?

hai sa mai ascultam niste muzica impreuna, scumpul meu prieten, orice ai fi tu! Noroc!

un zambet rezolva multe

Cum sa ma lasi singura tocmai atunci cand am cea mai mare nevoie de tine? Cum sa ma lasi sa ma descurc singura atata timp cat eu sunt atat de neajutorata si am nevoie sa ma sustii si sa suferi impreuna cu mine? E o palma suficient de puternica pentru a ma face sa plang. Am plecat si au urmat 3 zile groaznice in care nu am facut decat sa rememorez si sa resimt aceasta palma. Am asteptat cu nerabdare sa ne revedem. Culmea e ca nu te uram, culmea e ca asteptam sa te revad pentru a ma reface. Tu poti sa ma refaci, stii? Tu ma strici, tu ma repari. Ceea ce imi spui este ca ar trebui sa ma pot repara singura, dar nu pot, poate pentru ca nu vreau. Este destul de placut sa o faci tu.