cu gura larg inchisa

sa vrei sa spui ceva care te preocupa foarte tare, sa deschizi gura si sa iasa altceva… poate chiar contrariul!

ma trezesc deja nervoasa, imi beau cafeaua pentru ca asa mi-a spus mami ca e bine, sa o bei dimineata. incerc sa ma imbrac in ceva in care sa ma simt bine, dar pentru ca imi este aproape strain acest termen, ma schimb de cateva ori pana obosesc, fapt ce imi sporeste nervozitatea. dau doua picioare in usa pentru ca are obiceiul sa se blocheze si plec. pe drum, incerc sa ma mentin departe de lume cu castile in urechi. ma enerveaza toti, chiar daca nu fac nimic. am o dorinta inexplicabila sa ma cert cu cineva, asa ca imi provoc tot felul de stari interne, traiesc pasiv cum urlu, cum ma cert cu cineva imaginar, cum sunt internata intr-un spital de nebuni, las cuvinte necontrolate sa imi vina in minte, dau muzica mai tare si maresc pasul. ma intalnesc cu o colega, imi dau jos castile si o intreb respectuos si zambind ce mai face, sperand ca nu a citit nimic din ceea ce este in spatele ambalajului.

aparentele inseala, dar e normal, nu trebuie sa iti faci probleme!

 

gogoasa de dimineata

de dimineata in drum spre serviciu imi cumparai o gogoasa cu branza de la Gogoasa infuriata. mmm… delicioasa! avea in interior chiar branza cu gust de branza si nu zer cu gris sau mai stiu eu ce substituent prost menit sa te induca in eroare. in timp ce muscam cu pofta din ea, lasand zaharul sa imi curga ca zapada pe fularul negru, o imagine grotesca mi se arata pe marginea trotoarului. un cersetor cu un picior plin de bube, isi expunea carnea la vedere. am strans din dinti, incercand sa ma concentrez pe gustul placut al gogosii.  mi-am intors privirea,  care s-a lovit brusc de un proaspat cacat de caine. m-am oprit iar din mancat, mi-am abtinut senzatia de voma si am mers mai departe. nici nu am apucat sa musc bine din nou, ca m-a izbit un miros foarte tare de pisat… am strans din ochi, care incepusera sa ma usture, si mi-am tinut respiratia. am mai facut o pauza de mestecat pana cand m-am asigurat cat de cat ca nu mai urmeaza nici un soc senzorial  pentru 5 minute, timp in care am halit-o pe toata… si bine am facut, pentru ca in timp ce imi cumparam un iaurt, o femeie a strazii care purta niste ciorapi fini de vara murdari de sange, isi tinea discursul de dimineata in fata magazinului, injurand si stropind printre dintii rari sau lipsa. avea cel putin un spectator, o batranica curata, care statea ghemuita langa usa magazinului, cu  o fatza de fetitza cu riduri, foarte alba si expresiva, tragand pe furis dintr-o tigare.

O zi buna!

alegeri

fusei la vot si realizai cat de usor se poate frauda votul. abtzibildul care se lipeste pe spatele buletinului se poate dezlipi foarte usor si deci poti vota de cate ori vrei in sectii speciale diferite.

… se putea pune la punct foarte simplu un sistem informativ de vot care sa aiba in spate o baza de date.

o tzara de cacao!

filosofie

mergeam eu pe strada si ma gandeam la faptul ca noi nu o sa stim niciodata cu siguranta ce cautam noi aici in univers, daca suntem o intamplare sau nu, daca exista forme de viata mai avansate decat noi, unde se termina universul, cat de mare e. ma gandeam ca poate o sa aflam toate astea dupa ce murim, poate ca e adevarat ca exista viata dupa moarte… moment in care am calcat intr-un cacat. de acum puteam aluneca mai usor in sferele necunoscutului.

doua lumi

Sa traiesti in doua lumi si sa te refugiezi intr-una de cealalta! Una sa te salveze de cealalta!

Intr-una e comod, caldut, totul este stiut si sigur. E bine, dar nu poti sta prea mult asa, doar nu esti leguma. Simti nevoia de putina adrenalina, putin suspans, o mica lupta si iesi grabit si nerabdator in cealalta lume. Aici aproape totul este surprinzator, emotiile sunt la tot pasul, solicitarile de tot felul. Esti plin de forta, te simti puternic sa infrunti orice, dai piept cu uraganul, te arunci in gol, te indragostesti, risti si la un moment dat obosesti, te lovesti, energia s-a consumat, bateriile trebuie reincarcate si ranile pansate, asa ca te intorci in cealalta lume. Savurezi linistea, odihna, iti bei linistit ceaiul in fotoliu acoperit cu o paturica moale in fata focului din soba. Te uiti pe geam si parca iar iti vine de plecare…

ceata

Ma simt de parca sunt inchisa ermetic intr-o punga de plastic si merg asa pe strada ca un hamburger. Vad tot afara, dar nu prea clar pentru ca punga nu e total transparenta plus ca e putin murdara de la vant+praf. Astept niste ploi sa o spele. E foarte mare diferenta dintre exteriorul si interiorul pungii. In interior e galagie pentru ca urlu eu, cred ca cer ajutor sau asa ceva. Uit ca nu se aude prin plasticul asta. Lumea se uita ciudat la mine, parca nu au mai vazut pungi de plastic… Pentru a nu ma respinge in totalitate, mai fac cate un gest social acceptat. In felul asta comunic, sau mai bine zis nu pierd legatura, pentru ca nu vreau sa o pierd.  E suficient sa aprob din cap sau sa zambesc, chiar daca in acelasi timp urlu. Urletul nu se aude, se vede doar zambetul, ceea ce e bine. Cel mai rau e cand intalnesc o alta punga de plastic. Arunci e tacere totala, iar tacerea e greu de suportat.

Punga de plastic va saluta!

Nick Cave – Fifteen feet of pure white snow

Si versurile:

Nick Cave Fifteen Feet of Pure White Snow Lyrics:
Where is Mona?
She’s long gone
Where is Mary?
She’s taken her along
But they haven’t put their mittens on
And there’s fifteen feet
of pure white snow?

Where is Michael?
Where is Mark?
Where is Mathew
Now it’s getting dark?
Where is John? They are all out back
Under fifteen feet of pure white snow
Would you please put
down that telephone
We’re under fifteen feet
of pure white snow

I waved to my neighbour
My neighbour waved to me
But my neighbour
Is my enemy
I kept waving my arms
Till I could not see
Under fifteen feet of pure white snow

Is anybody
Out there please?
It’s too quiet in here
And I’m beginning to freeze
I’ve got icicles hanging
From my knees
Under fifteen feet of pure white snow
[ Find more Lyrics on www.mp3lyrics.org/bvb ]

Is there anybody here
who feels this low?
Under fifteen feet of pure white snow

Raise your hands up to the sky
Raise your hands up to the sky
Raise your hands up to the sky
Is it any wonder?
Oh my Lord Oh my Lord
Oh my Lord Oh my Lord

Doctor, Doctor
I’m going mad
This is the worst day
I’ve ever had
I can’t remember
Ever feeling this bad
Under fifteen feet of pure white snow
Where’s my nurse
I need some healing
I’ve been paralysed
By a lack of feeling
I can’t even find
Anything worth stealing
Under fifteen feet of pure white snow

Is there anyone else here
who doesn’t know?
We’re under fifteen feet
of pure white snow

Raise your hands up to the sky
Raise your hands up to the sky
Raise your hands up to the sky
Is it any wonder?
Oh my Lord Oh my Lord
Oh my Lord Oh my Lord
Save Yourself! Help Yourself!
Save Yourself! Help Yourself!
Save Yourself! Help Yourself!
Save Yourself! Help Yourself!

stricaciuni

Unul dintre dezavantajele de a sta pe scaun in tramvai este acela ca mai mereu sta cineva in picioare langa tine si… respira. Tu esti tinta jeturilor lui de dioxod de carbon si ce dumnezeu mai scoate omul ala din el. Respiratia fiecarui om miroase diferit, suntem la fel de diferiti pe interior ca si pe exterior. Cu trecerea anilor, compozitia interioara nu prea mai miroase bine. Cred si eu, saracele organe, niste simple piei, carnuri, cartilagii, stau acolo inghesuite si fac zilnic aceeasi treaba. Cat sa se lupte si ele cu E-urile, alcoolul, tutunul si toate chestiile nu tocmai ortodoxe pe care le bagam in noi?

Intr-o zi statea langa mine un batran si jetul lui de respiratie ma lovea exact peste fatza. Oricat m-as fi ascuns, nu puteam scapa. Nu a vrut sa ii dau locul si era foarte aglomerat asa ca am stat si am suportat. Omul asta, saracul, mirosea a mort. Cu capul bagat in geam mi-am inchipuit organele lui sfoiegite, stricate, alterate, mi-am inchipuit ca are numai mizerii in el. Drumul a fost suficient de lung pentru a-mi continua povestea si a-mi imagina ca toti oamenii din tramvai sunt la fel, niste morti vii, niste saci de organe stricate acoperiti de o piele impecabila, care nu tradeaza, asa cum o face respiratia.

Zilele trecute am stat cu un bebelus de 3 luni si nu am putut sa nu observ prospetimea respiratiei lui, mirosul dulce si aproape nefiresc. Peste cativa zeci de ani si lui o sa ii miroase respiratia a stricat.

Asta e viata, un proces al stricaciunii.

Noroc ca mai exista astfel de lucruri pe drum:

pareri

eu nu am pareri personale decat in foarte putine privinte. nu pot sa discut despre orice pentru ca pentru mine aproape totul este relativ. nu cred ca exista adevaruri universale. mi se pare fara rost sa imi dau cu parerea azi, pentru ca maine sa gandesc altfel.

nu ma intereseaza nici daca exista viata pe marte, nici in ce an a castigat mihai viteazul batalia nustiucare, nu simt nevoia sa arat ce stiu, sa vorebsc despre ceea ce simt sau vad, sa impresionez, nici macar nu simt nevoia sa stiu mai mult.

nu simt nevoia sa interactionez cu cineva, decat daca e prin preajma.

vreau sa dorm putin!

tacere

As tacea! Am un chef sa tac ce nu s-a pomenit. Imi vine sa tac la toate intrebarile puse din politete, la toate zambetele false, la toate intrebarile la care nu am raspuns si nici nu simt nevoia sa inventez unul. Nu simt nevoia sa explic nimic, sa confirm sau sa infirm ceva, sa povestesc ce am mai facut eu, sa imi spun parerea in anumite privinte. As sta pur si simplu fara sa fac nimic,  intr-o camera goala. Vreau sa stau si sa tac.

Nu ma deranjezi nici tu, pentru ca nu ma obligi la politete sau prefacatorie. Vrei sa stam si sa tacem impreuna?

Desigur o sa treaca si perioada asta, deocamdata imi savurez tacerea.

ura

ura este un sentiment foarte puternic. adesea eliberator, ea iti imobilizeaza toate simturile, iti alerteaza toti nervii, o simti prin totii porii. unii spun ca ei nu au simtit niciodata ura. da, cel mai adesea este foarte greu sa recunosti!

ura, ca si iubirea, este un sentiment cat se poate de normal si natural. ca si din iubire, si din ura poti sa faci fapte marete.

nu putem uri pe oricine. de persoana pe care o uram ne leaga ceva personal. ceva vibreaza in raport cu acea persoana. poate ceva ce nici nu constientizam.

eu cred ca ii uram pe ceilalti pentru ceea ce suntem!