Simon’s cat
octombrie 24, 2009
cine are pisica o sa recunoasca realitatea acestor desene animate.
mai multe aici: http://www.youtube.com/user/simonscat#p/u
ceata
octombrie 20, 2009
Ma simt de parca sunt inchisa ermetic intr-o punga de plastic si merg asa pe strada ca un hamburger. Vad tot afara, dar nu prea clar pentru ca punga nu e total transparenta plus ca e putin murdara de la vant+praf. Astept niste ploi sa o spele. E foarte mare diferenta dintre exteriorul si interiorul pungii. In interior e galagie pentru ca urlu eu, cred ca cer ajutor sau asa ceva. Uit ca nu se aude prin plasticul asta. Lumea se uita ciudat la mine, parca nu au mai vazut pungi de plastic… Pentru a nu ma respinge in totalitate, mai fac cate un gest social acceptat. In felul asta comunic, sau mai bine zis nu pierd legatura, pentru ca nu vreau sa o pierd. E suficient sa aprob din cap sau sa zambesc, chiar daca in acelasi timp urlu. Urletul nu se aude, se vede doar zambetul, ceea ce e bine. Cel mai rau e cand intalnesc o alta punga de plastic. Arunci e tacere totala, iar tacerea e greu de suportat.
Punga de plastic va saluta!
Nick Cave – Fifteen feet of pure white snow
Si versurile:
Nick Cave Fifteen Feet of Pure White Snow Lyrics:
Where is Mona?
She’s long gone
Where is Mary?
She’s taken her along
But they haven’t put their mittens on
And there’s fifteen feet
of pure white snow?
Where is Michael?
Where is Mark?
Where is Mathew
Now it’s getting dark?
Where is John? They are all out back
Under fifteen feet of pure white snow
Would you please put
down that telephone
We’re under fifteen feet
of pure white snow
I waved to my neighbour
My neighbour waved to me
But my neighbour
Is my enemy
I kept waving my arms
Till I could not see
Under fifteen feet of pure white snow
Is anybody
Out there please?
It’s too quiet in here
And I’m beginning to freeze
I’ve got icicles hanging
From my knees
Under fifteen feet of pure white snow
[ Find more Lyrics on www.mp3lyrics.org/bvb ]
Is there anybody here
who feels this low?
Under fifteen feet of pure white snow
Raise your hands up to the sky
Raise your hands up to the sky
Raise your hands up to the sky
Is it any wonder?
Oh my Lord Oh my Lord
Oh my Lord Oh my Lord
Doctor, Doctor
I’m going mad
This is the worst day
I’ve ever had
I can’t remember
Ever feeling this bad
Under fifteen feet of pure white snow
Where’s my nurse
I need some healing
I’ve been paralysed
By a lack of feeling
I can’t even find
Anything worth stealing
Under fifteen feet of pure white snow
Is there anyone else here
who doesn’t know?
We’re under fifteen feet
of pure white snow
Raise your hands up to the sky
Raise your hands up to the sky
Raise your hands up to the sky
Is it any wonder?
Oh my Lord Oh my Lord
Oh my Lord Oh my Lord
Save Yourself! Help Yourself!
Save Yourself! Help Yourself!
Save Yourself! Help Yourself!
Save Yourself! Help Yourself!
vine sau nu vine?
octombrie 20, 2009
asta mai imi trebuia… iar o sa ma doara inima pana cand o sa se stie sigur
bagatelle
octombrie 20, 2009
ascult de o sapt Yann Tiersen si nu ma satur.
la melodia asta m-a durut inima catre final.
stricaciuni
octombrie 19, 2009
Unul dintre dezavantajele de a sta pe scaun in tramvai este acela ca mai mereu sta cineva in picioare langa tine si… respira. Tu esti tinta jeturilor lui de dioxod de carbon si ce dumnezeu mai scoate omul ala din el. Respiratia fiecarui om miroase diferit, suntem la fel de diferiti pe interior ca si pe exterior. Cu trecerea anilor, compozitia interioara nu prea mai miroase bine. Cred si eu, saracele organe, niste simple piei, carnuri, cartilagii, stau acolo inghesuite si fac zilnic aceeasi treaba. Cat sa se lupte si ele cu E-urile, alcoolul, tutunul si toate chestiile nu tocmai ortodoxe pe care le bagam in noi?
Intr-o zi statea langa mine un batran si jetul lui de respiratie ma lovea exact peste fatza. Oricat m-as fi ascuns, nu puteam scapa. Nu a vrut sa ii dau locul si era foarte aglomerat asa ca am stat si am suportat. Omul asta, saracul, mirosea a mort. Cu capul bagat in geam mi-am inchipuit organele lui sfoiegite, stricate, alterate, mi-am inchipuit ca are numai mizerii in el. Drumul a fost suficient de lung pentru a-mi continua povestea si a-mi imagina ca toti oamenii din tramvai sunt la fel, niste morti vii, niste saci de organe stricate acoperiti de o piele impecabila, care nu tradeaza, asa cum o face respiratia.
Zilele trecute am stat cu un bebelus de 3 luni si nu am putut sa nu observ prospetimea respiratiei lui, mirosul dulce si aproape nefiresc. Peste cativa zeci de ani si lui o sa ii miroase respiratia a stricat.
Asta e viata, un proces al stricaciunii.
Noroc ca mai exista astfel de lucruri pe drum:
yann tiersen
octombrie 16, 2009
o sa vina in romania http://www.myticket.ro/ro/bilete/187/detaliilocatie/yann-tiersen.html#biletemyticket
Yann Tiersen – La brass de mer
Yann Tiersen – A secret place
the cat piano
octombrie 14, 2009
The Cat Piano, o animaţie de Eddie White şi Ari Gibson, voce Nick Cave
Ariciul in ceata
octombrie 13, 2009
O animatie ruseasca care imi place f mult.
Nick Cave – Moartea lui Bunny Munro
octombrie 13, 2009
monstrul
octombrie 11, 2009
Cica e sanatos sa ne eliberam, sa fim asa cum simtim. Sa lasam totul sa iasa afara, sa defulam (verbul asta ma duce cu gandul instant la a vomita). un monstru zace in fiecare dintre noi. el se formeaza la nastere si creste odata cu noi. nu noi am cerut sa ne nastem, era perfect in pantec. e periculos sa eliberam monstrul. putem sa suportam sau nu acest adevar-monstru. societatea, familia… ne invata sa il ignoram, sa il tinem strans legat in noi, chiar daca asta inseamna sa nu traim, ci sa murim, pentru ca el roade pe dinauntru. in unele cazuri este de preferat sa il tinem inchis, pentru ca recunoasterea, iesirea lui la suprafata ar insemna foarte mult rau, de genul: pierderea prietenilor, suferinta mare pentru parinti si mai mereu raul de sine. sa privesti monstrul in fata, inseamna sa il confrunti. si daca nu castigi lupta cu el, s-a dus, mai bine il tineai inchis.
un lucru e sigur, odata procesul declansat, nu mai poti da inapoi. odata ce l-ai recunoscut in tine, nu mai poti sa te prefaci ca nu exista, nu te mai poti minti nici pe tine si nici pe ceilalti.
e rau sa fii nehotarat… il eliberezi sau nu?
acest film m-a pus pe ganduri: Recviem pentru un vis
