Michael Jackson
iunie 27, 2009
Michael Jackson este pentru mine exemplul evident al talentului innascut. Daca cei mai multi artisti se formeaza pe parcurs, el s-a nascut deja format. A fost intr-un fel un corp posedat de talentul lui, pentru ca talentul i-a fost mai mare decat el insusi. Orice inregistrare as vedea cu el, imi este clar cum corpul ii raspunde acestei forte imense. El nu a trebuit sa depuna eforturi nici la lectii pentru voce, nici pentru dans si nici sa caute surse de inspiratie, pentru ca totul a fost programat sa se intample.
Este vorba despre ritm! Si cand acest ritm este intretinut de o voce perfecta, delicata si sensibila, si dicteaza un dans pe masura, oamenii se supun si se lasa purtati de un sentiment aproape hipnotic.
Daca incerc sa il compar cu cineva, chiar nu pot, pentru ca a fost unic. Poate ca vom avea ocazia sa povestim generatiilor urmatoare despre el. Cred ca nici nu constientizam prea bine importanta faptului ca l-am prins in viata.
Da, dupa mine a fost cel mai mare talent cunoscut din lumea muzicii. O fi stiind el ca este unul dintre acei oameni care se nasc odata la sute de ani?
Felicitari Michael, pentru ca nu ai cazut in plasa grandomaniei succesului, pentru ca ai ramas modest in situatia in care ti-ar fi fost permisa orice aroganta de artist.
Ti-ai pastrat inima de copil. O astfel de inima nu poate face fatza realitatii oamenilor ‘maturi’ si la un moment dat inceteaza sa mai bata…
(Bucuresti – 1 oct. 1992)
placebo
iunie 25, 2009
duminica fusei la concert placebo. m-a lovit asa de tare, incat de abia azi pot sa vorbesc despre asta. delir, asta e cuvantul… transa, plamani pe post de basi, imina pe post de toba, am respirat muzica placebo. chiar nu stiu sa exprim o placere atat de mare.
extreme
iunie 25, 2009
buna! eu sunt sinus. sper ca tu nu esti cosinus sau tot sinus. imi ajunge mie cat ma dau cu capul ba de podea (-1) ba de tavan (1). orice pozitie intermediara nu este decat un pas catre una dintre ele. cum o fi sa stai la zero mereu? moarte? dar nici asa, ba e bine, ba e rau. insa cand e bine, e chiar bine, iar cand e rau e chiar rau. cand e bine, e greu de crezut ca poate fi si rau, iar cand e rau e greu de crezut ca poate fi si bine. dar de ce nu ar fi -1 binele si 1 raul? dar sa fie ambele bine? oh, atunci ar fi prea mult bine, m-as umple de bine si nu suport. daca ambele ar fi rau, as muri, evident. binele imi furnizeaza seva pe care o consum la rau. e un echilibru aici.
concluzia e ca o sa ramana asa pentru ceva timp. o sa ma obisnuiesc cu acest dute-vino si cu ameteala pe care mi-o provoaca: cand prea bine, cand prea rau; cand te iubesc, cand te urasc; cand ma iubesc, cand ma urasc; cand rad, cand plang; cand sunt energica, cand lesinata; cand urata, cand frumoasa; cand mare, cand mica; cand tandra, cand brutala… cel mai rau este cand toate astea se intampla in acelasi timp, abscisa devine ordonata, -1 devine 1 si podeaua tavan.
bine ca pe drumul dintre 1 si -1 mai apuc sa scriu ceva, sa fac un dus, sa mananc o mamaliga…
imaculat
iunie 19, 2009
stai imbracat in halatul tau alb imaculat acolo peste gramada de gunoaie. sub tine colcaie viermii care au inceput sa manance din resturile stricate care s-au dovedit inutile si malefice psihicului uman. dar tu esti neatins de aceasta mizerie si mai mult de atat chiar zambesti copilaros si nevinovat, desi sange inca se scurge de pe cutitul pe care il tii in mana. esti mereu pregatit pentru o operatie neanuntata. esti atat de delicat incat nici nu stiu daca eu am intrat deja in operatie. nu prea simt nimic sau simt prea mult. nu stiu cum dar m-am trezit fara cateva greutati care imi atarnau ca niste pungi de grasime si nu ma lasau sa inaintez decat foarte incet. oboseala si efortul depus imi dadau chiar halucinatii, iluziile erau la tot pasul.
insa operatia principala inca nu cred ca s-a finalizat, este vorba despre taierea cordonul ombilical. nu inteleg ce mai astepti, poate ca asta e partea ta preferata si o lasi la final. si poate ca asa e normal. pentru ca inainte de ea mai sunt alte operatii importante. spre exemplu, sunt curioasa cum ai sa desparti tu iubirea de ura. asta este o operatie foarte fina. si instrumentele trebuie sa fie foarte bine ascutite si precise pentru ca vreau sa imi ramana ambele intregi, dar separate si functionale.
o sa curga sange!
la zaruri
iunie 18, 2009
dadui cu zarurile si iesi asa:
2-2
6-6
1-1
4-2
3-3
4-2
ce sa insemne asta?
perechi… si 4-2 de 2 ori, deci tot un fel de pereche
wtf??
ura
iunie 18, 2009
in anumite zile, nu e nevoie sa faci nimic ca sa te urasc. te urasc cum te urci in tramvai, cum stai cuminte asteptand sa ajungi la destinatie, cum mergi pe strada, cum te imbraci, cum zambesti… te urasc chiar daca nu am motive sa te urasc. imi vine sa te umplu de sange, mi-ar placea sa te vad murind. nici sa nu indraznesti sa fii dragutz cu mine, sa ma alinti, sa ma mangai, asta nu ar face decat sa imi sporeasca ura si mai tare. iar daca imi raspunzi cu ura, nici atunci nu e mai bine, pentru ca atunci chiar te omor. cel mai bine e sa nu te vad. sa nu fie nimeni pe strada, nimeni in tramvai, nimeni care sa mearga prea incet in fatza mea, nimeni cunoscut care sa ma salute, nimeni care sa ma iubeasca.
pot sa te sarut?!
iunie 16, 2009
mai iei o bere, mai un vinisor, mai faci o gluma, un dans, o portie de paranoia… si uite asa trece timpul pe nisip langa mare.
un barbat bine se indreapta catre ea. ii zambeste, ii spune cum il cheama. pare ca stie foarte bine ce vrea si cum sa o spuna ca sa nu para nici nesimtit, nici insistent, nici insensibil… Interesul lui ii activeaza ei paranoia si lipsa propriei valori. Astfel ca:
Ea: nu pe mine ma cauti, sunt atatea fete pe plaja, ai gresit, nu la mine voiai sa vii
El: ba da, chiar pe tine. esti tare draguta
Ea: ti se pare, oricum nu te cred
El: nu se poate sa nu ma crezi, ce interes as avea sa mint?
Ea: probabil ca vrei sa te imperechezi in seara asta, dar eu nu vreau.
El: asta nu ma incomodeaza prea tare.
Ea: nu cred ca ma placi, doar te joci
El: esti nebuna!
Ea: dar ma tratez!
El: si eu, mi-a recomandat doctorul o bere pe zi si un mojito. asa ca in fiecare seara imi preapar un mojito asa: zdrobesc cateva fruze de menta in pahar, torn 20 ml suc de lime, le amestec cateva minute apoi adaug 20 ml sirop zahar brun, 50 ml rom si gheata pisata. adaug apa minerala sau sifon si o servesc cu fruze de menta.
Ea picase deja doborata de incercarea esuata de a intelege si a pastra firul logic al retetei.
El: de ce ai picat?
Ea ridicandu-se: m-ai ametit si mai tare
Ea: si dupa ce prepari mojito asta, faci sex?
El: nu, eu niciodata nu fac sex. doar dragoste
Ea se porneste pe un dat din cap in ritm rock, desi muzica era mult mai blanda.
El: stii ce as vrea acum? sa te sarut! as face-o fara sa iti spun, dar sunt bine crescut
Ea: si ce faci acum, imi ceri voie?
Buzele lui groase si rosii se apropie incet si ea accepta sarutul fara ezitare. Amandorura le place, astfel ca nu se prefigureaza deloc ideea unui sfarsit. autocontrolul o smulge pe ea din buzele ca meduzele.
Ea: Gata! E prea mult! Pa!
El: hai sa iti cumpar o cafea
Ea: nu accept
El: atunci ne cumparam reciproc cate ceva de baut
Ea: nu mai am decat 2 lei si oricum UN SARUT ASA DE PASIONAL E PREA MULT PENTRU MINE!
under the grounds
iunie 10, 2009
So come find me, my darling one
I’m down to the grounds, the very dregs
Ah, here she comes, blocking the sun
Blood running down the inside of her legs
The moon in the sky is battered and mangled
bAnd the bells from the chapel go jingle-jangle(Do you love me? – Nick Cave and The Bad Seeds)
din credinta ca frumusetea nu sta la suprafata, mi-a placut sa scormonesc in gunoi in speranta ca voi gasi un nucleu neinfectat. o vreme, asta a fost ratiunea mea de a trai.
mi-am ascutit unghiile si am ramat printre maldarele de imputiciuni. supraeul imi spunea ca nu am sa gasesc nimic, dar nu am renuntat. virmii mi s-au incolacit pe degete, putrefactia mi-a mancat portiuni de piele, rani din care s-au hranit mustele si paienjenii. corpul meu nu prea mai era al meu, ci casa unei largi varietati de vietuitoare, aparent inofensive. un soricel m-a locuit, imi mergea pe sub piele si din loc in loc imi facea mici umflaturi. nu am putut sa il dau afara, imi era simpatic.
am sapat mult in gunoi dupa nestemate, ani in sir. cand in sfarsit am ajuns la nucleu, a fost o adevarata fericire. mi se adeverisera toate asteptarile, imi invinsesem supraeul. toate bubele deschise, sangele scurs, totul meritase. adevarata nestemata exista acolo unde ma asteptam. am luat-o in palme, am sarutat-o, am trait cu aceasta fericire ceva timp, dar entuziasmul meu a scazut odata cu timpul pentru ca nestemata mea nu era una veritabila, ci doar se voia a fi. s-a mintit atat de mult ca mizeria nu o atinsese, incat a fost usor sa ma faca si pe mine sa o vad veritabila.
m-am simtit intr-o lume a nebuniei, a trebuit sa plec. nu am incercat sa te fac sa intelegi ca minciuna nu duce nicaieri si ca omoara speranta de a simti autentic si simplu. ai interpretat plecarea mea ca pe o tradare si nu ai stiut ca a trebuit sa imi las sangele sa curga, sa imi smulg inima si sa o pun la loc, sa urlu asa inabusit cum pot eu, sa imi tarasc corpul chinuit catre ceva ce nu doar parea a fi, ci chiar era. acesta lume nu mi-a adus niciodata o exaltare prea mare, nici entuziasm iesit din comun, ba chiar mi-a mentinut o tristete ascunsa si prezenta continuu ca un fel de paznic.
deocamdata aici pot eu sa traiesc. corpul mi-e slabit. aici iubirile nu sunt atat de intense, dar nici dezamagirile nu ma coplesesc.
duminicafobia
iunie 9, 2009
duminici blestemate!
tu, ’sfanta’ duminica, cum scormonesti tu toate nevrozele, isteriile, scarboseniile psihice, cum faci tu nervii sa se intinda pana cand detoneaza seva depresiei si curge pe ochi, urechi, gura. cum faci tu sa transformi sangele in venin!
explozia este inevitabila, e mai rau daca o retii, deci da afara tot, antreneaza tot sadismul (daca iti permiti) si mai ales masochismul pentru a consuma si stinge furtuna inconstientului.
dupa ce toate apele se vor linisti, sentimentul de gol este inevitabil. de aceea in zilele de luni, amorteala, lipsa de motivatie, lenea biologica sunt la ele acasa.
filosofia si pula
iunie 5, 2009
ma enerveaza filosofii. hai sa folosim cuvinte pompoase in fraze interminabile si intortochiate pentru a ne demonstra noua ca nu e nimeni mai tare decat noi. cu cat ceata e mai mare, cu atat filosofia e mai adanca. hai sa ne chinuim sa dam un raspuns mai complicat decat cel al interlocutorului nostru ca sa ne simtim mai importanti. ceea ce este greu de inteles, este ca filosofia nu face pula mai mare.
exista mai multe feluri de filosofii si daca as incerca sa le categorisesc probabil ca nu as face altceva decat sa ma inscriu intr-una din categorii 
) so,
mai bine te-ai fute, decat sa filosofezi
