into the wild

vazui un film biografic dupa viata lui Christopher McCandless, un tip care a ales sa traiasca in salbaticie. calatoreste fara bani, fara echipament suficient si viseaza sa ajunga si sa traiasca in alaska, departe de oameni. ajunge in alaska, dar moare de foame la 24 ani. el zicea ca poti gasi fericirea in natura. sunt mai multe idei interesante in film, dar cel mai mult mi-a atras atentia ideea ca degeaba stii ce e aia fericire daca nu ai cu cine sa o impartasesti. ceva de genul ca fericirea desavarsita este cea impartasita.

sunt total de acord.

propriul spectator

sa iti joci rolul propriei vieti si sa iti fii suficient ca propriu spectator… ha?! sunt doua lucruri grele aici:

- odata sa joci rolul propriei vieti. oamenii au mult de muncit pentru a-si gasi propriul lor, unii nu il gasesc deloc si toata viata nu fac altceva decat sa joace alte roluri, de obicei imprumutate de la parinti, in general rolurile acceptate de societate. astfel ne putem trezi credinciosi, sau cu copii nedoriti, sau singuri inca tanjind dupa pantecul mamei… nimic altceva decat niste roboti sau niste case bantuite, niste corpuri ocupate

- a doua greutate este sa iti fii propriul spectator. tu centrezi tu dai cu capul. asta inseamna ca dupa ce iti gasesti propriul rol, sa il joci indiferent daca te priveste cineva, daca te apreciaza cineva. sa te poti descurca si fara parerea celorlalti, fara aprobarea lor. propria aprobare sa fie suficienta.

o intrebare ar fi cand iti dai seama ca ti-ai gasit propriul rol? uneori si cele mai linistite ape ascund un monstru. si, exista un singur rol sau mai multe pe perioade diferite? … dracu stie!

eu cred ca asta inseamna maturizare: sa iti joci rolul propriei vieti si sa iti fii suficient ca propriu spectator

te citesc

n-ai cum sa ma ranesti. sunt cu ochii pe tine. am sa ajung sa gandesc exact ca tine tocmai pentru a scadea riscul de a ma rani. am sa ma privesc prin ochii tai. deja lucrez la asta, iti calc pe urme, te invat pe dinafara. deja iti anticipez o mare parte din ganduri si chiar din gesturi, chiar daca nu te vad, chiar daca nu am tupeul sa te privesc mai mult de cateva secunde. sunt umila acum, dar fac asta numai ca sa te manifesti tu. esti destul de rezistent, dar nu am sa renunt.

be kul alone

hai sa mergem la teatre, la festivaluri, la muzee, in tari straine…  vesnic ocupati, vesnic obositi in goana asta dupa ideea de a fi kul, de a avea cu ce sa ne laudam. degeaba faci toate astea daca nu stii sa savurezi si activitatile mai putin pompoase, cum ar fi sa faci o mancarica, sa te relaxezi intr-o dupa amiaza pe canapea la tv, sa bei o bere, sa barfesti putin cu vecina… oi fi tu mare consumator de arta, dar asta nu ajuta la nimic, daca esti tot timpul incordat, frustrat si in goana dupa a fi apreciat dupa preocuparile tale artistice.

poti sa fii kul si fara sa stie ceilalti!

it’s no fun to be an adult

sa-mi devin propria mama si propriul tata… hmmm… pai nu prea vreau. e destul de trist sa nu imparti emotiile puternice cu cineva, sa le consumi doar impreuna cu tine. si cum ar fi asta? razi de unul singur, iti faci o laba, te incurajezi singur…  sad, very sad. 

si ce e rau in a fuziona cu cineva, gen mama-copil? e rau ca nu te poti dezvolta de unul singur si mereu cauti sa te agati de cineva, acel cineva care iti da valoare. si e bine pentru ca e foarte placut, revigorant, vesel, antrenant… nu cred ca exista placere mai mare.

cum o fi mai bine? sa iti indrepti toate antenele catre una doua persoane sau sa te imprastii cate putin in fiecare, in colegi, in rude, in prieteni? i mean, nu poti sa le dai tuturor toata atentia ta.  adica alegi o relatie intensa in care faci totul cu interes/pasiune/atentie sau alegi o mie de relatii superficiale dar care iti asigura independenta si stabilitatea emotionala?

dar cine vrea stabilitate emotionala?

it’s no fun to be an adult!

fan nick cave

A cautat si m-a gasit. E vorba de Ana Podeanu, iubitoare de Nick Cave. Astazi am vorbit mai mult cu ea si a fost de parca imi citea gandurile. Discutia a curs lejer. Avem aceeasi obsesie (cum ii place ei sa spuna, iar eu sunt de acord), Nick Cave. Sa fie asta suficient ca sa stiu ca pot comunica foarte usor cu ea? Ma gandesc ca da. Ce poate fi mai evident decat faptul ca mintile si sufletele noastre raspund aceluiasi stimul?!

TRAIASCA OBSESIILE!

plans

Cum te-ai trezit tu asa de insuportabila? Esti irascibila, enervanta, isterica. Vrei ca el sa gandeasca si sa vorbeasca doar ce vrei tu, sa ii placa doar ce iti place tie si sa te urasca asa cum te urasti chiar tu.  Cine crezi ca te poate suporta asa? Dar poate asta e si ideea, sa nu te suporte nimeni. E un joc pervers aici. Vrei sa te placa, dar nu il lasi sa se apropie. Vrei sa te iubeasca el pentru ca tu nu poti sa te iubesti singura. Nu crezi ca ii ceri ceva imposibil? Atata timp cat tu nu te iubesti, cum ai putea sa simti iubirea lui? Esti blocata. De ce te urasti atat? Si totusi exista atata delicatete in sufletul tau. De ce nu o expui, de ce o tii atat de ascunsa. Nimeni nu e dispus sa sape atat de mult. Ai sa ramai singura si intrigata de faptul ca nu a vrut nimeni sa te descopere. De cate ori vrei sa iti repet? Nu exista nici Dumnezeu, nici Mos Craciun, existi tu!

eurovision rules 2

Fu si a doua semifinala si imi placura asa:

1)Norvegia:

Alexander Rybak – Fairytale

 

2) Croatia:

Igor Cukrov feat. Andrea – Lijepa Tena

 

3)Albania:

Kejsi Tola – Carry Me In Your Dreams

 

4)Moldova:

Nelly Ciobanu – Hora Din Moldova

 

5)Slovenia:

Quartissimo feat. Martina – Love Symphony

 

6)Ungaria:

Zoli Ádok – Dance With Me

eurovision 2009

m-a impresionat foarte placut prima semifinala eurovision din seara asta. de obicei ma plictiseam la eurovision. sa fi imbatranit eu??

mi-au placut asa:

1. Suedia:

Malena Ernman – La Voix

2. Bosnia si Hertegovin

Regina – Bistra Voda 

3. Armenia

Inga & Anush – Jan Jan

4. Turcia

Hadise – Düm Tek Tek

5. Bulgaria

Krassimir Avramov – Illusion

6. Portugalia

Flor-de-lis – Todas As Ruas Do Amor

nicol&psi

mai fac cate o poza care imi place din cand in cand. asta e una dintre ele.

in momentul in care am facut poza, Nicol chiar se straduia sa citeasca si sa inteleaga ce scria acolo. nu a tinut-o mult, in 2-3 minute a renuntat. si e si de inteles, pe carte scrie: materia prima a psihoterapiei este durerea existentiala, iar Nicol este atat de departe de durerea existentiala… ea e gingasa, stie sa se bucure de orice, stie sa rada cu pofta.