revelatie

Cand incepi sa fii tu insuti, multi te cam parasesc…

Nu ai decat sa ii lasi sa plece. Faptul ca rezisti si fara ei insa nu inseamna ca nu e dureros. Nu iti ramane decat sa te obisnuiesti cu golul si sa mergi asa taras. Ai sa te obisnuiesti pana la urma. 

Este ca si cum oamenii care pot fi ei insisi, isi atrag singuratatea. Cei care nu pot fi ei insisi si implicit care nu isi pot asuma singuratatea, cauta sa se agate de altii. Si uite asa se nasc ‘prieteniile’… nevoia de celalalt poarta multe haine.

Deci ma bucur ca ati plecat. Ma bucur ca pe tine1 nu te lasa sotul sa ma mai vezi si tu il asculti cu sfintenie fara sa ai un cuvant de spus, ma bucur ca tu2 nu vrei sa ma mai vezi pentru ca iti trezesc constiinta propriului tau eu de cacat, ma bucur ca tu3 amani mereu sa ne vedem pentru ca nu stii ce sa vorbesti cu mine… ma bucur ca am ramas singura cu propriul meu eu.

carnati plescoi

un amic azi mi-a facut un compliment, mi-a zis:

corabia, te-as bate cu carnati de plescoi pe spinarea goala.

adevarul e ca aduc a bici

impasibil

Ma enerveaza impasibilitatea ta. Ma enervezi ca tot timpul ai acelasi ton, indiferent de ce spun eu. Ma enervezi pentru ca ai aceleasi gesturi pentru aceleasi actiuni. Dar cel mai tare ma enervezi ca nu pot sa iti spun toate astea, nu pot sa iti urlu in fatza cat de mult te urasc uneori, asa cum nu pot sa iti urlu cat de mult te iubesc uneori. Totul se leaga de tine. Toti nervii si toata afectiunea mea se canalizeaza catre tine. Ma detii si cu toate astea trebuie sa fim protocolari si sa ne vorbim cu “dumneavoastra”. Acest cuvant lung “dumneaaaaavooooaaastraaaa” nu face decat sa ma blocheze. Imi ceri sa spun ce imi trece prin cap, dar cum as putea atata timp cat intre noi exista acest oribil cuvant, “dumneavoastra”.

un zambet rezolva multe

Cum sa ma lasi singura tocmai atunci cand am cea mai mare nevoie de tine? Cum sa ma lasi sa ma descurc singura atata timp cat eu sunt atat de neajutorata si am nevoie sa ma sustii si sa suferi impreuna cu mine? E o palma suficient de puternica pentru a ma face sa plang. Am plecat si au urmat 3 zile groaznice in care nu am facut decat sa rememorez si sa resimt aceasta palma. Am asteptat cu nerabdare sa ne revedem. Culmea e ca nu te uram, culmea e ca asteptam sa te revad pentru a ma reface. Tu poti sa ma refaci, stii? Tu ma strici, tu ma repari. Ceea ce imi spui este ca ar trebui sa ma pot repara singura, dar nu pot, poate pentru ca nu vreau. Este destul de placut sa o faci tu. 

calaul dragostei

Citesc o carte care imi place foarte mult. Se numeste “Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapie” si evident, este  despre oameni cu probleme si cum s-au “vindecat” ei. Autorul, Irvin Yalom,  este chiar psihoterapeutul care a tratat aceste cazuri si in Romania nu e chiar cunoscut, dar un psihoterapeut roman i-a facut un blog, aici.

culmea controlului

sa te controlezi ca sa fii dezinvolt

un tip indraznet

(un tip indraznet)

- Esti studenta?

- Nu

- Ai gropitze?

- Nu

- Vrei sa ajuti un baietel?

- (imi dau castile jos, opresc muzica) 

- Doneaza 3 lei.

-Donez 1 leu. Stiu ca sunt pentru tine.

- Nu ma lua cu ironii din astea ca nu ma impresionezi.

- Nu vreau sa te impresionez si nu sunt ironii

- Ai timp sa mai stam de vorba?

- Nu, tb sa ajung la serviciu

- Nu poti sa imi dai doar 1 leu. Ce sa fac cu ei? Am sa imi cumpar un pachet de pufuleti. Da-mi macar 2 lei.

- Nu pot sa iti dau decat 1 leu, pt ca mai am 5 si tb sa mananc azi.

- Ce chitroasa esti!

- Poate

- Ce muzica asculti? (ia o casca si o pune la ureche, dar muzica era pe pauza)

- …

- Ai timp sa mai vorbim?

- Nu, tb sa ajung la serviciu.

- Bine, du-te la serviciu. Pa

- Pa

cristos

- Cristos a inviat!

- Aaa… Îîî… Mmm…

pe valurile inconstientului

am venit la tine pentru vizita obisnuita de 45 de minute. de obicei esti acolo, imi deschizi usa, dar acum in locul tau erau mami si sora mea. stateau in bucatarie si incercau sa ma linisteasca spunandu-mi ca o sa ajungi din clipa in clipa. m-am asezat pe canapea, le auzeam cum vorbeau diverse in bucatarie, dandu-mi impresia ca totul este sub control.

hiperbolic

noi oamenii, sau macar unii dintre noi, avem obiceiul de a exagera, de a hiperboliza. asta este o boala placuta pentru ca iti provoci emotii mai puternice, traiesti mai intens, dar doar in interiorul tau. astfel se incurajeaza si trairea iluzorie, in vis, in inchipuire.
cel mai usor se exagereaza cand vine vorba de iubire. “este iubirea vietii mele”, “fara el/ea nu pot trai”, “este totul pentru mine” sunt de fapt dovezi de slabiciune, Eul tau nu este suficient de puternic si cere disperat ajutor, cere sa se agate de cineva sau de ceva. se complace in aceasta situatie pentru avantajele pe care le aduce victimizarea. pe cand situatia este mult mai simpla, nu exista iubiri atat de mari, le putem spune altfel: nevroze, nevoia de dependenta, nevoia de a suferi, nevoia de victimizare, nevoia de a atrage atentia, dar nu le putem numi iubiri. iubirea e simpla: exista atractie reciproca. iti doresti sa fii cu celalalt. daca se poate, e bine, totul urmeaza sa curga de la sine. daca nu se poate, te impaci cu gandul si mergi mai departe. dar se pare ca e foarte provocator si dulce sa ramai intepenit in boala.

dar daca toata lumea ar gandi asa, nu ar mai exista mai mult de jumatate din formele de arta, poezii de exemplu. iubirile neimplinite au adus muza multor artisti si nu numai. sentimentul de dor este una dintre cele mai mari materii prime a artistilor.

ce ar fi sa ne savuram iubirea, mai degraba decat sa o idealizam? sa astepti marea iubire sau sa plangi iar si iar iubirea neimplinita este ca si cum te-ai abtine sa ejaculezi ca sa nu iti uzezi pula. nu faci decat sa te pregatesti de moarte, fara sa iti dai seama. viata inseamna aici si acum.