Nick Cave mood

Nick Cave locuieste in Anglia in orasul Brighton & Hove, langa ocean. Acolo sper sa ajung si eu pe 7 sau pe 8 martie. Va fi un eveniment foarte important pentru mine, drept urmare astazi am facut 2 capturi video din niste documentare cu el. Mie mi se par de exceptie:

femeia-zdrentesa

ma scoate din minti nu anumit gen de femeie si anume, femeia care vorbeste extrem de calm, mieros, incet de abia auzi ce spune si tot timpul parca te roaga ceva, cere mila si induiosare de parca ar fi pe moarte. iti repeta in mai multe feluri aceeasi idee si nu conteaza daca tu dai semne ca ai inteles si te-ai plictisit, pana cand nu stoarce o urma de compatimire de la tine nu se lasa. aceste femei se cred extrem de sensibile si de angelice si cer sa ai grija de ele. eu cred ca nu sunt decat niste sugatoare de pula. cred ca sufera si ele de o boala ceva, e clar ca habar nu au cine sunt. o fi vreun sindrom al femei-printesa?

in contarst, am o colega noua la serviciu care imi pare o tipa interesanta. este posibil sa ma insel. este mai mereu incruntata, pare inaccesibila si poate chiar este, nu am vazut-o vorbind cu nimeni, dar am observat ca e privita ca o ciudata, ceea ce si e, dar in sensul bun al cuvantului. azi am privit-o, avea castile pe urechi si se uita la mine mirata ca si cum ar spune “ce dracu te holbezi asa la mine?” nu si-a dat castile jos, nu a vrut sa fie politicoasa si asta mi-a placut. sunt curioasa ce muzica asculta. simt ca avem niste boli psihice in comun, ca doar pe asta se bazeaza atractia la prima vedere, nu? iar cand zic boli, nu ma refer neaparat la ceva negativ. pasiunea e o boala, nu? ce sa mai zicem de iubire?

obsesie

ni se intampla tuturor – mai facem cate o obsesie pentru cate o melodie, fara sa stim exact de ce. i’m stuck on this melody. nu mi se pare neaparat o melodie extraordinara, dar ma atinge rau undeva.

OOP – orgasm-oriented-programming

de ceva timp citesc despre mvc, care m-a indreptat catre oop, caci ce ar fi mvc fara oop si invers? nu incercati sa intelegeti, nici mie nu prea mi-a iesit. am aflat ca mvc nu este tocmai un pattern, ca e format din alte paternuri ca singleton, observer, decorator… minunat. si uite asa incercand sa inteleg un lucru, m-am ales cu altele 100 care asteapta sa fie intelese. am zis sa o iau incet, m-am destainuit unui priten despre faptul ca mi se pare cam greu si ca cere timp … bla bla bla. am ajuns la disputa “sa faci soft sau sa faci love”, apoi ne-am intrebat cum o fi sa faci love pe oop folosind mvc. probabil ca va asteptati sa se fi terminat cu o partida de sex mvc oop jingle-jangle, dar nu. finalul a fost reinventarea programarii si anume, OOP ar putea insemna si orgasm-oriented-programing. acum deja ma simt mai bine, desi tot imi fac probleme daca nu cumva finalul asta e mai degraba frustrant decat relaxant.

deci putem asocia cumva programarea cu dragostea? sper ca da, pentru ca alta meserie nu prea mai am timp sa imi aleg.

i’m your man

“I’m your man” este melodia lui Leonard Cohen, dar imi place foarte mult interpretarea lui Nick Cave.

Imi pare rau ca nu exista un video curat din concert. Exista unul intrerupt, vezi mai jos video si versurile.

terapia de dimineata

nu, nu este vorba despre terapia mea de dimineata. I don’t talk here about jingle-jangle. Este vorba despre terapia pe care o ofer, gratis, in fiecare dimineata pisicutei mele, pe care pana acum o chema Matilda, iar acum o cheama Bubica.

So, in fiecare dimineata, Bubica asteapta aproape anxioasa sa se deschida usa la dormitor. Sare repede in pat, timp in care eu ma predau si ma intind pe spate. Ea se aseaza intre pectoralii mei (!) si inainteaza incet cu labutele din fata pana cand ajunge cat mai aproape de fatza mea. E musai sa ma priveasca, eventual sa imi simta rasuflarea. Cand si-a gasit cel mai bun loc, incepe si toarce si isi infige cu atentie ghearele pe rand in gatul meu. Atunci ea ma roaga, atunci eu actionez. Timp de 5-10 minunte o masez usor pe gat, in spatele urechilor. Ea pluteste de placere.

Am sa ma mai gandesc totusi daca nu cumva e terapie si pentru mine.

mici placeri

imi place sa:

… intind rufele pe sarma

… curat ciupercile de coaja

… fac maioneza

un cuplu perfect

un gandac posac
in colorado a plecat
pamant sa gaseasca
afaceri sa-nfloreasca

animalul lui de casa
elefantzica voioasa
sta intr-un picior
baleta de zor
caci gandacul macio
calculase gresit
aria de trait

elefantzica automat
a programat
o parasuta in care a habitat

you have a pattern, you can be free

Astazi am vorbit c  despre libertate, dar nu intr-un mod obisnuit, ci pornind de la ideea ca toata lumea cand aude de programare, se gandeste la roboti. E greu sa schimbi parerea asta.

Ce face un programator bun? Gandeste aplicatia la inceput si o concepe astfel incat pe viitor sa ii ofere o posibilitate cat mai usoara de adaugare/modificare, adica libertate. Bineinteles ca se bazeaza pe niste reguli, dar fara cateva reguli si putin control disciplinar, nu am ajunge nicaieri.

Poti combina mai multe patternuri pentru a-ti defini propriul mod de lucru, care nu este altceva decat un mod de gandire. Acest mod propriu de gandire il aplici apoi tuturor aplicatiilor, urmand sa il imbunatatesti pe parcurs in functie de rezultate. Si in viata e  la fel, ai un mod general de a trata situatii diferite. Sau cel putin cred ca asta ar fi de preferat, pentru mine asta inseamna integritate. Aplicatiile/situatiile, nu isi pierd particularitatea, ineditul. Este doar o ordine a mintii care le ofera un cadru propice de manifestare. Fara acest mod de gandire general (sa ii zicem pattern), nu ar putea exista libertate, ci doar haos. Haosul este adesea confundat cu libertatea. Libertatea nu vine de la sine, trebuie construita, avem nevoie de o scena pe care sa o manifestam. E ca si la patinaj sau la inot. tot procesul invatarii consta in obitnerea abilitatii de a te lasa liber, neincordat. Asta daca nu inveti inca de cand esti foarte mic. Se pare ca ne nastem cu abilitatea de a inota, dar o uitam. E mai greu apoi sa ne recastigam aceasta libertate pe care am pierdut-o si care parea ceva extrem de simplu. Nimic nu mai este asa de simplu cand incepi sa gandesti, sa devii constient. si cu inhibarea e la fel. Ca sa te dezinhibi este nevoie de multa munca. Deci iar, ceva care este aproape nativ, trebuie obtinut prin munca… ca si libertatea. Ne nastem cu ea, apoi o pierdem printr-un proces indelungat de care suntem mai mult sau mai putin raspunzatori, apoi luptam pentru a o castiga inapoi.

pj harvey

eu il inteleg perfect pe nick cave ca s-a indragostit pana peste urechi de pj harvey