doua lumi

Sa traiesti in doua lumi si sa te refugiezi intr-una de cealalta! Una sa te salveze de cealalta!

Intr-una e comod, caldut, totul este stiut si sigur. E bine, dar nu poti sta prea mult asa, doar nu esti leguma. Simti nevoia de putina adrenalina, putin suspans, o mica lupta si iesi grabit si nerabdator in cealalta lume. Aici aproape totul este surprinzator, emotiile sunt la tot pasul, solicitarile de tot felul. Esti plin de forta, te simti puternic sa infrunti orice, dai piept cu uraganul, te arunci in gol, te indragostesti, risti si la un moment dat obosesti, te lovesti, energia s-a consumat, bateriile trebuie reincarcate si ranile pansate, asa ca te intorci in cealalta lume. Savurezi linistea, odihna, iti bei linistit ceaiul in fotoliu acoperit cu o paturica moale in fata focului din soba. Te uiti pe geam si parca iar iti vine de plecare…

renastere

Nu am cerut sa ne nastem. Ne simteam perfect in pantec, fara griji, fara responsabilitati, ambitii, lupte… Cine a cerut sa aparem pe lume? Noi nu! Ne-am pomenit printre pomi, betoane, alti oameni, fara sa stim ce se intampla, de ce suntem aici si de ce acum. Am ajuns intr-un punct in care a trebuit sa ne asumam viata, sa fim responsabili pentru noi insine si nu numai. Dar cum am putea sa fim responsabili atata timp cat NU noi am cerut sa fim aici, acum? Nu prea avem cum si ni s-ar cere cam mult. Singura solutie este renasterea. Putem ALEGE sa renastem, de data asta sa ne si asumam aceasta nastere. Fiind alegerea noastra, automat devenim si responsabili. Si atunci da, sunt responsabila pentru ce va urma. Imi voi reforma o personalitate autentica 100%, fara impuritati, prejudecati si idei imprumutate. Eu voi alege daca vreau sau nu sa fiu sociabila, voi sti daca un lucru imi place sau nu, voi asculta sau nu o  anumita muzica, voi face sau nu copii, voi iubi sau nu. Si atunci DA, am sa simt ca traiesc liber. Trebuie doar sa dau hainele astea vechi jos de pe mine!

 

un yann tiersen nervos

fusei la concert. yann a fost perspicace, astfel ca in locul armonioaselor melodii prea bine cunoscute din Amelie, in locul unduitoarelor sunete ale viorii, s-au auzit niste mixaje de zile mari. am recunoscut doar franturi de note. tot ce a cantat a fost reorchestrat pentru concert pe sistemul incepe lent si se termina tare, scandalos, dureros, cutremurator. sala fremata nervos, agonia crestea odata cu sunetele disonante si prelungite imbinate in ritmuri diferite. vioara a fost ’sodomizata’ de yann, astfel ca la final arcusul mai avea doar jumatate din perii initiali. nu a comunicat cu publicul, a fost posedat de muzica lui, nu prea a permis aplauze pentru ca a cam legat melodiile intre ele.

eu ma asteptam sa fie nervos pe alocuri, dar nu numai asa. credeam ca o sa combine si o sa cante si ca pe album, dar se pare ca s-a saturat si el de normal, clasic, asteptat, conventional. asa ca a socat. iar unii oameni au fost chiar socati. multi au iesit din sala si au spus cuvinte grele.

am fost neinspirata sa o iau pe mami la acest concert. asta a fost un motiv pentru care nu am putut sa il savurez asa cum as fi vrut. ea a stat jumatate din concert cu mainile la urechi si din 5 in 5 min se uita la ceas. pana la urma a iesit din sala si a asteptat pe hol. cand am iesit a zis ca i se urcase tensiunea si ca simtea ca i s-a amestecat creierul. am tras si o portie de ras zdravana pe seama ei pentru ca nu intelegea de ce tanti care canta la pianina era desculta, zicea ca yann cauta mereu ceva pe jos (pentru ca el statea destul de aplecat cand canta la chitara), ma intreba ce ii face celalalt chitarist chitarii (nu facea decat o involuntara miscare de juisare), nu intelegea de ce alt chitarist statea mai mult in genunchi ca si cum s-ar ruga (umbla mereu la niste butoane pt sunet)…

mie mi-a placut, chiar foarte tare. insa locatia a fost aleasa prost. la un astfel de concert se sta in picioare, se bea o bere, se fumeaza o tigare, se sare, se urla….

sala palatului e pentru amelie, dar nu si pt yann, iar yann nu este numai amelie.

This is it!

am fost la cinema si am vazut filmul documentar ‘This is it’ despre pregatirile celor 50 de concerte ale lui Michael jackson ce urmau sa se intample in Londra.

este uimitor cum inca putea acest om sa se miste la 50 ani.

si mai este uimitor cat de modest inca putea sa fie.

pacat ca nu a avut loc macar un spectacol, pentru ca ar fi fost ceva iesit din tipare, ceva nou. ar fi fost in acelasi timp spectacol de teatru, de efecte speciale, de dans, de muzica, de prezentare de tot felul de imbracaminti… toate imbinate si prezentate intr-un fel cu totul nou.

site oficial film: http://www.thisisit-movie.com/

mi-au placut f mult sacourile pregatite pentru concert cu umerasii foarte ridicati si cambrate. il faceau sa para dintr-o poveste cu vrajitori.

alte linkuri:

http://www.youtube.com/watch?v=MQichHlV_-4

http://www.youtube.com/watch?v=Ts_PRbsUqhM

http://www.youtube.com/watch?v=nKoT9cIyItU

Simon’s cat

cine are pisica o sa recunoasca realitatea acestor desene animate.

mai multe aici: http://www.youtube.com/user/simonscat#p/u

ceata

Ma simt de parca sunt inchisa ermetic intr-o punga de plastic si merg asa pe strada ca un hamburger. Vad tot afara, dar nu prea clar pentru ca punga nu e total transparenta plus ca e putin murdara de la vant+praf. Astept niste ploi sa o spele. E foarte mare diferenta dintre exteriorul si interiorul pungii. In interior e galagie pentru ca urlu eu, cred ca cer ajutor sau asa ceva. Uit ca nu se aude prin plasticul asta. Lumea se uita ciudat la mine, parca nu au mai vazut pungi de plastic… Pentru a nu ma respinge in totalitate, mai fac cate un gest social acceptat. In felul asta comunic, sau mai bine zis nu pierd legatura, pentru ca nu vreau sa o pierd.  E suficient sa aprob din cap sau sa zambesc, chiar daca in acelasi timp urlu. Urletul nu se aude, se vede doar zambetul, ceea ce e bine. Cel mai rau e cand intalnesc o alta punga de plastic. Arunci e tacere totala, iar tacerea e greu de suportat.

Punga de plastic va saluta!

Nick Cave – Fifteen feet of pure white snow

Si versurile:

Nick Cave Fifteen Feet of Pure White Snow Lyrics:
Where is Mona?
She’s long gone
Where is Mary?
She’s taken her along
But they haven’t put their mittens on
And there’s fifteen feet
of pure white snow?

Where is Michael?
Where is Mark?
Where is Mathew
Now it’s getting dark?
Where is John? They are all out back
Under fifteen feet of pure white snow
Would you please put
down that telephone
We’re under fifteen feet
of pure white snow

I waved to my neighbour
My neighbour waved to me
But my neighbour
Is my enemy
I kept waving my arms
Till I could not see
Under fifteen feet of pure white snow

Is anybody
Out there please?
It’s too quiet in here
And I’m beginning to freeze
I’ve got icicles hanging
From my knees
Under fifteen feet of pure white snow
[ Find more Lyrics on www.mp3lyrics.org/bvb ]

Is there anybody here
who feels this low?
Under fifteen feet of pure white snow

Raise your hands up to the sky
Raise your hands up to the sky
Raise your hands up to the sky
Is it any wonder?
Oh my Lord Oh my Lord
Oh my Lord Oh my Lord

Doctor, Doctor
I’m going mad
This is the worst day
I’ve ever had
I can’t remember
Ever feeling this bad
Under fifteen feet of pure white snow
Where’s my nurse
I need some healing
I’ve been paralysed
By a lack of feeling
I can’t even find
Anything worth stealing
Under fifteen feet of pure white snow

Is there anyone else here
who doesn’t know?
We’re under fifteen feet
of pure white snow

Raise your hands up to the sky
Raise your hands up to the sky
Raise your hands up to the sky
Is it any wonder?
Oh my Lord Oh my Lord
Oh my Lord Oh my Lord
Save Yourself! Help Yourself!
Save Yourself! Help Yourself!
Save Yourself! Help Yourself!
Save Yourself! Help Yourself!

vine sau nu vine?

asta mai imi trebuia… iar o sa ma doara inima pana cand o sa se stie sigur

http://voxpublica.realitatea.net/popcult/am-vesti-bune-pentru-voi-nick-cave-va-veni-in-bucuresti-sa-va-citeasca-8321.html

bagatelle

ascult de o sapt Yann Tiersen si nu ma satur.

la melodia asta m-a durut inima catre final.

stricaciuni

Unul dintre dezavantajele de a sta pe scaun in tramvai este acela ca mai mereu sta cineva in picioare langa tine si… respira. Tu esti tinta jeturilor lui de dioxod de carbon si ce dumnezeu mai scoate omul ala din el. Respiratia fiecarui om miroase diferit, suntem la fel de diferiti pe interior ca si pe exterior. Cu trecerea anilor, compozitia interioara nu prea mai miroase bine. Cred si eu, saracele organe, niste simple piei, carnuri, cartilagii, stau acolo inghesuite si fac zilnic aceeasi treaba. Cat sa se lupte si ele cu E-urile, alcoolul, tutunul si toate chestiile nu tocmai ortodoxe pe care le bagam in noi?

Intr-o zi statea langa mine un batran si jetul lui de respiratie ma lovea exact peste fatza. Oricat m-as fi ascuns, nu puteam scapa. Nu a vrut sa ii dau locul si era foarte aglomerat asa ca am stat si am suportat. Omul asta, saracul, mirosea a mort. Cu capul bagat in geam mi-am inchipuit organele lui sfoiegite, stricate, alterate, mi-am inchipuit ca are numai mizerii in el. Drumul a fost suficient de lung pentru a-mi continua povestea si a-mi imagina ca toti oamenii din tramvai sunt la fel, niste morti vii, niste saci de organe stricate acoperiti de o piele impecabila, care nu tradeaza, asa cum o face respiratia.

Zilele trecute am stat cu un bebelus de 3 luni si nu am putut sa nu observ prospetimea respiratiei lui, mirosul dulce si aproape nefiresc. Peste cativa zeci de ani si lui o sa ii miroase respiratia a stricat.

Asta e viata, un proces al stricaciunii.

Noroc ca mai exista astfel de lucruri pe drum:

yann tiersen

o sa vina in romania http://www.myticket.ro/ro/bilete/187/detaliilocatie/yann-tiersen.html#biletemyticket

Yann Tiersen – La brass de mer

Yann Tiersen – A secret place